Mihai Gabriel Enăchescu: “Ţara unde cad vulturii”
Sub acest titlu de roman, Mihai Enăchescu (născut la 10 martie 1939, Piatra Neamţ, arhitect) îşi adună între cele două coperte texte scrise în perioada 2008-2011, autorul datându-şi cu minuţiozitate fiecare text în parte. Deşi aflăm din una dintre paginile de gardă că autorul nu e la prima carte, ci la a patra, dezamăgirea care ne-a cuprins după citirea câtorva texte a fost mare. Mihai Enăchescu este un simplu versificator, uneori mai bun, alteori (şi ce cele mai multe ori) mai slab, precum poeţii rapsozi de altădată: “Voi ce aţi uitat străbunii / Care s-au jertfit ca noi / Să fim tari precum gorunii / Voi îi duceţi la gunoi? // Ne-au lăsat străbunii totul / Şi-un pământ însângerat / După voi, doriţi potopul / Iar trecutul îngropat” ş.a.m.d. Se vede că autorul acestei culegeri de texte nu este la curent cu ce s-a mai scris de la Eminescu încoace (deşi nu se poate mândri că ar fi măcar un epigon de-al acestuia), nu are simţul ridicolului şi nici al măsurii: ultimul text din carte, scris în septembrie 2011, care are vreo 40 de strofe nu reuşeşte să transmită nimic cititorului, deşi pare a fi vorba de uciderea lui Mihai Viteazu. Poate dacă ar fi povestit, ce avea de spus, în proză, ne-ar fi convins…
Bică Nelu Căciuleanu: “Al nouălea Rai”
Un flux liric necizelat şi scăpat din frâu, cu gravităţi de circumstanţă şi sonorităţi goale, simple exhibiţii lirice par a fi şi textele lui Bică Nelu Căciuleanu din volumul „Al nouălea Rai / poeme deasuprarealiste” (Editura Feed Balk din Iaşi, 2012). Autorul lor, un onorabil cenaclist al anilor 80, mai are la activ şi alte lucrări asemănătoare, cu titluri la fel de fistichii – „Brambura pe nicăieri”, „Visări originale”, „Omul pneumatic”, „Sărutul franţuzesc”, „40 de Ex-citaţii” – şi cu texte de aceeşi manieră „deasuprarealistă”. În harababura textuală, cu spontaneităţi de veleitar, descoperim din când în când şi fulgerări lirice, unele frumoase, surprinzătoare, dar care sunt estompate de halucinaţii imprevizibile şi preţiozităţi emfatice. Iată o mostră de „Poem deasuprarealist”: „Lucruri înrudite, trudite, erudite, / sunt exagerări în ochii voştri şi ai mei. / Omul e măsura tuturor lucrurilor / e refrenul valabil / referitor la bărbaţi / dar / numai pentru femei. / Sunt glasul care strigă, cât e cu putinţă: / De vânzare / madrigaluri ascedentale / şi tangouri transcedentale! / De estul lui / la miazăziua ei / femeia e vedere / care caută cu privirea / este iubirea / bărbatul e ştiinţa. / Asta e firea”. Asta e! Autorul pare doborât de inspiraţie şi, implicit, de aluviunea fluxului de viziuni lirice şi nelirice, flux pe care nu-l mai poate nici controla, nici opri. În ciuda vorbelor frumoase cu care îl întâmpină pe ultima copertă a cărţii poetul Daniel Corbu (editorul), cu volumul de faţă, Bică Nelu Căciuleanu nu are fericirea să ajungă,cum îşi doreşte, în „Al nouălea Rai”.
