Emanuel Elenescu a fost seniorul dirijorilor din întreaga lume, atingând o vârstă onorabilă, 92 de ani (08.03.1911, Piatra Neamţ – 17.06.2003). Cu o experienţă profesională şi de viaţă fabuloasă, a cântat sub bagheta unor conducători de orchestre precum George Enescu, Theodor Rogalski, Jean Bobescu, Ionel Perlea, George Georgescu. La rândul lui, i-a dirijat pe Henrik Szeryng, Dimitri Başkirov, Ion Voicu, Valentin şi Ştefan Gheorghiu, Dan Grigore, Nikita Magaloff. A înregistrat peste 80 de ore de muzică din toate genurile. A dirijat orchestre, coruri, operă şi un concert de jazz, alături de formaţia lui Sile Dinicu. A concertat în toate ţările est-europene, în Germania, Spania, Venezuela, Cuba, Belgia, Turcia, Norvegia. Comuniştii l-au acuzat că nu citeşte marxism, ci romane poliţiste. A fost criticat, chemat la Securitate, retrogradat, dat afară, rechemat, dar nu şi-a schimbat nici stilul, nici convingerile. Nonconformist şi plin de umor, Emanuel Elenescu a considerat că relaţia dirijor-orchestră trebuie să fie una pretenţioasă, dar destinsă. A trăit alături de avocata Alla Filipescu (dispărută în decembrie 2000), fără acte, pentru că se declară împotriva căsătoriei. S-a pensionat în 1977. “Istoria a făcut ca în 1936 să concertez la Berlin, în timpul Olimpiadei – povesteşte el într-un interviu – prilej cu care l-am auzit pe Hitler vorbind în faţa unui stadion de 100.000 de oameni. În felul lui, vorbea foarte bine. Pe timpul comuniştilor, toţi aveau un tic nervos: când cineva vorbea ce nu trebuia, ei se uitau în spate, era o mişcare foarte elastică, n-aveau nevoie de gimnastică acasă, capetele parcă erau pe rulmenţi. Deşi ar fi trebuit să se uite în faţă, că ăştia se aşezau în faţa ta şi turnători mai mari ca românii n-am întâlnit. Alţii au vorbit mai puţin decât mine şi au făcut ani de închisoare. Eu am fost chemat de trei ori la Securitate şi mi s-a spus: “Să nu crezi că dacă eşti cine eşti nu te putem băga la puşcărie!” Aveam repetiţie generală şi, când am venit dimineaţa la Radio, au sărit doi dintr-o maşină şi m-au invitat la Securitate. “Domnule Elenescu” – că securiştii nu spuneau “tovarăşe” – “trebuie să veniţi cu noi.” Le-am zis: “Eu vin, dar pe scenă mă aşteaptă 200 de oameni” – pregăteam Simfonia a IX-a, care are şi cor – “şi dacă nu ajung acolo, mâine o să auziţi asta la Europa Liberă!” Atunci s-au speriat, s-au uitat unul la altul (când sunt doi, nici unul nu are încredere în celălalt) şi au zis: “Da’ după repetiţie, puteţi să veniţi?” M-au aşteptat, m-au dus cu maşina şi am fost interogat de doi colonei în civil. Mi-au zis: “Dumneata vorbeşti de rău Partidul!” Eu nu-l vorbeam de rău, eu făceam bancuri! M-au pus să dau o declaraţie că n-o să spun nimănui despre vizita la Securitate. Am dat-o, dar cum m-am întors în Radio am povestit la tot Radioul – era să nu mai aibă loc concertul! Nu puteam pleca în străinătate pentru că, de fiecare dată când se punea problema, eu ziceam: “Mie să-mi plătiţi numai dusul!” Aşa că n-am ieşit din ţară vreme de 7 ani. Silvestri (dirijorul Constantin Silvestri – n.r.) tăcea din gură şi a ieşit – dar nici n-a mai venit! Eu n-am stat în banca mea! Noi plesneam de foame şi trebuia să cântăm: “Ce mai faci tu, mă, Marine?”, la care başii răspundeau: “Iată, nu mai pot de bine.” La care eu adăugam: “Aşa un bine să aveţi acasă!” N-aveau oameni, că altfel putrezeam în închisoare. De la corul Radio m-au dat afară nu pentru că, fiind neînsurat, eram mare specialist în soprane şi altiste (ştiţi, ei aplicau morala proletară – da’ şefii aveau câte patru amante), ci fiindcă, la o Cantată sovietică (Lumini pe Volga, de Makarov), publicul m-a cerut la rampă de două ori, dar n-am ieşit decât o dată. S-a făcut imediat o şedinţă, în care am fost acuzat că am vrut să minimalizez o operă sovietică. Degeaba le-am explicat că tocmai murise tatăl meu şi mi se păruse deplasat să fac pe vedeta în acel moment. Atunci m-am enervat şi le-am spus că sunt prea bun pentru corul Radio. Aşa că m-au dat afară, că tot se plângeau coriştii că le cer prea mult. N-aveau nevoie de subtilităţi pentru mase…

1 COMENTARIU

Comments are closed.