Dezvoltarea aproape explozivă a artelor marţiale în România, după Revoluţia din decembrie 1989, nu ar fi existat fără contribuţia unui student din Africa Centrală, absolvent în 1983 al Facultăţii de Electrotehnică din Iaşi, secţia Electronică şi telecomunicaţii. Fidèle Goundjika se numeşte. Studenţii din întregul centru universitar, de la sfârşitul anilor ’70 până când Fidèle a plecat, un an mai târziu după obţinerea diplomei, sunt martori şi duc mai departe legenda. Nu a fost un pionier al karate-ului la noi, însă şcoala sa de Shotokan a creat discipoli de marcă, răspândiţi în întreaga lume. Capitolul cu adevărat unic ţine de aducerea şi promovarea dintru începuturi a Qwan Ki Do, stil fondat şi definitivat oficial în 1981 de vietnamezul Pam Xuan Tong căruia i-a fost elev. Cel mai important centru de Qwan Ki Do a rămas la Iaşi. Campionatul Mondial organizat în România, în 2007, dar la Bucureşti, n-ar fi existat altfel.
Astăzi, la Shotokan, gradul asumat este 3 Dan. Fedraţia naţională i l-a acordat onorific pe al 5-lea, dar nu se laudă. Altceva este la Qwan Ki Do, unde are 7 Dang pe care nu-i contestă nimeni în lume.
Ocazional, a revenit în România. Un prim argument este soţia, de loc din Bacău. Al doilea e responsabilitatea faţă de stilul deopotrivă de spectaculos şi profund pe care l-a adus şi crescut. Nu uită emoţia din 2004, de la invitaţia Federaţiei Române de Arte Marţiale „la un fel de întâlnire de 20 de ani după ce a plecat din România”. Elevii lăsaţi în ţară cu centuri negre evoluaseră între timp. A venit, a văzut, s-a bucurat. Este natural să-i spui că el însuşi, şi apoi prin elevii săi şi elevii elevilor săi, a inspirat o generaţie de români în artele marţiale. În replică, spune atât: „Vreau ca lumea să trăiască bine, să văd lumea liniştită, să iubesc oamenii. Eu vreau să iubesc lumea.”
După absolvirea facultăţii şi-un raid în Paris, Fidèle a ajuns acasă. Plecase dintr-un imperiu, s-a întors într-o republică. Nu uită ziua sosirii în România, 1 decembrie 1977, Ziua Naţională a ţării sale. Acum o ţine de două ori. În ţară a predat fizica la liceu timp de un an. În 1986 s-a întors în Franţa şi a studiat fizica nucleară la Universitatea „Pierre et Marie Curie”. A revenit în Republica Centrafricană, ca profesor la Universitatea din Bangui, unde a ţinut un curs de Electromagnetică. După aceea a fost integrat în sistemul de funcţionari publici. A lucrat ca director pe probleme de informatică, director tehnic şi director comercial în compania naţională de telecomunicaţii. În 1998, pentru un an, a trecut la autoritatea de comunicaţii. Angajarea frontală în politică a reprezentat următorul pas. Spune perfect natural că poporul centrafrican l-a susţinut la alegerile pentru preşedinţia ţării. Ca independent a obţinut un scor pe care-l consideră onorabil. A candidat încă o dată în 2005. S-a înţeles cu viitorul câştigător şi s-a retras din cursă. 2005 e anul când a intrat în guvern. Acolo a stat până în ianuarie 2013 când regimul democratic a fost răsturnat printr-o lovitură de stat. „La mine, acuma, e un fel de haos. Nu mai este democraţie. Eu fiind ieşit de la guvernare după lovitura de stat, am venit în România, a doua mea ţară. Mai stau cu mama soacră.” Miercuri, la ora întâlnirii cu Fidèle, la ONU se dezbătea criza din Republica Centrafricană. Ca unul care a predat la universitate, foloseşte formula „an sabatic” pentru plecarea din ţară şi nu se consideră refugiat.
Dacă nu intervine ceva cu totul neprevăzut, sâmbătă dimineaţă va fi la Piatra Neamţ, la Sala Ceahlăul, de la ora 11, cu prilejul Cupei României la Karate Tradiţional, dând curs invitaţiei lui Paul Pintilie, gazda evenimentului. Invitaţia e susţinută în egală măsură tocmai din Montreal de Claudiu Dumitraşcu (discipol de elită, prieten şi coleg de grupă în facultate cu Fidèle) şi de un pietrean apropiat al regretatului Tanga Kete Emmanuel, fost lider al studenţilor africani din Iaşi.
N-a ajuns preşedinte. A fost pluriministru
Într-o ţară cu resurse uriaşe şi recunoscute cel puţin de uraniu, aur şi diamante, dar tulburată de destin, Fidèle a jucat în grupa mare a politicii şi administraţiei. În completarea celor două candidaturi la preşedinţie, a fost ministru al telecomunicaţiilor, al agriculturii şi dezvoltării rurale, ministru al informaţiilor şi reconcilierii, purtător de cuvânt al guvernului, şef al autorităţii naţionale de comunicaţii şi preşedinte al Comitetului Olimpic naţional. Funcţiile deţinute pe linie de arte marţiale se subînţeleg.
Primele cupe pentru România
Pe seama participării lui Fidèle, în timpul studenţiei, la competiţii europene importante de arte marţiale, s-au dezvoltat o sumedenie de poveşti rostogolite şi pe internet. Iată ce spune maestrul: „Am participat în 1981 şi 1982, în Italia. De două ori am luat medalie de argint, locul 2 la kumite şi locul 2 la baston în numele României. Erau primele cupe pentru România în arte marţiale. Am adus cupele înapoi în 2007 la Campionatul Mondial de Qwan Ki Do, la Bucureşti. Am adus cupele şi medaliile. Le-am restituit, aparţin României, nu mie.”
Tată şi bunic african cu inimă de român
După ce a reprezentat România fără încuviinţare de partid şi de stat, la începutul anilor ’80, purtând tricolorul nostru cu mândrie la competiţii internaţionale, Fidèle a confirmat ancora românească şi în familie, direct pe cei patru copii ai săi. Pe băiatul cel mare, de înţeles, îl cheamă Fidèle. Are 30 de ani şi lucrează la Paris. Următorul se numeşte Ionel şi-i stabilit la Bucureşti. Marta a făcut studii în România, e stilist şi lucrează în modă în Camerun. Din când în când vine în România. Al patrulea-i Florin Mircea şi e student la Bacău. Pe urma copiilor, Fidèle e două ori mândru bunic.
Viorel COSMA
