Sub acest titlu prezentăm fragmente din lucrarea lui Radu Mihai Crişan, ”Spre Eminescu. Răspuns românesc la ameninţările prezentului şi la provocările viitorului”, ediţia a III-a revizuită, Editura Cartea Universitară, Bucureşti, 2005. Afirmaţiile lui Mihai Eminescu, în fragmente din presa de acum 150 de ani, sunt de o actualitate izbitoare, din care cauză cartea nu a circulat, fiind foarte puţin cunoscută.
„Fără muncă nu există bunăstare materială decât pentru gheşeftari şi cavaleri de industrie, fără adevăr nu există cultură”. „A lua ochii prin discursuri patriotice şi fraze bine lustruite nu va să zică a munci şi toţi acei cari iau de zece ori pe zi patria, libertatea, naţionalitatea în gură le iau numai ca etichete şi ca pretexte, adevărata lor ţintă fiind îmbogăţirea sau traiul bun de pe spatele altora, din spinarea poporului producător
”Dacă considerăm pe om ca pe-o maşină care trebuie alimentată cu material combustibil, a cărui ardere se preface în putere şi care putere cată a se-ntrebuinţa la producţiune, dacă e să nu se prefacă fără nici un folos în acid carbonic, şi dac-am face bilanţul celor mai mulţi, punând de-o parte suma de bunuri ce o consumă şi de altă parte ceea ce în schimb produc, am rămânea uimiţi de risipa, de irosirea de puteri vii ce se face în această ţară. Mii de franci, reprezentând zeci de mii de kilogrami metrici de putere vie, i se dau ca pensie reversibilă unui om ce nu e-n stare a scrie decât nerozii; mii de franci se dau pentru a plăti venalitatea cutărui deputat, ignoranţa cutărui profesor, corupţiunea cutărui funcţionar, trădarea şi felonia cutărui ofiţer superior, negustoria de vorbe a cutărui advocat. Milioane de kilogrammetri de putere senejustificate, de dorinţele de câştig ilicit ale unui numeros proletariat avocăţesc ca România”. ”Mai mult, la noi în ţară, cel din urmă (cel mai slab pregătit profesional n.n.) absolvent al Facultăţii de Pisa (al Facultăţii de strâmb n.n.) se simte chemat a deveni deputat (parlamentar n.n.) sau ministru – şi tocmai partea cea rea, cea slabă, proletariatul avocăţesc a pus mâna pe Parlament şi pe Guvern, prefăcând statul în proprietatea unei societăţi de exploataţie”. „Cuvântul producţiune în limbagiul ordinar însemnează acţiunea care dă naştere, acţiune[a] producerii, fără a ţine seamă de utilitatea lucrului produs, nici de cheltuielile pe care le exige această producţiune. În ştiinţă cată să aibă un înţeles mai precis, mai riguros şi mai absolut. Cuvântul se aplică în economia politică la acea ramură particulară a ştiinţei care are de obiect crearea valorilor, considerată separat de distribuirea şi de consumarea lor şi, vorbind ştiinţific, nu poate fi aplicat decât la opera din care rezultă un produs de-o valoare superioară sau cel puţin egală cu valoarea serviciilor de tot soiul pe cari le-a absorbit operaţiunea. Numai obţinându-se această balanţă se poate vorbi de producţiune adevărată. În ipoteza inversă ar fi destrucţiune, adecă valoarea produsă s-ar găsi inferioară sumei valorilor ce-au trebuit consumate pentru a o obţine şi aceasta-i atât de adevărat încât, dac-am voi să repetăm de câteva ori aceeaşi operaţiune, am sfârşi prin a distruge suma întreagă a valorilor pe care le-ntrebuinţasem de la-nceput pentru a-ncerca lucrul şi material ar deveni imposibil de-a le reface”.
