pietricica turism

papagalii fara bilet

Un graure păros sub aripe ce și-o făcut un cuib în podu primăriei den Bicaz, vine la noi negru-n ceru’ gurii, adică fleașcă de mânios pe domnu’ premare, că nu-i dă de mâncare. Păi bine măi creștine, de unde mama ciorilor să-ți deie proteină ? Că domnu’ premare vrea să face un șpetal cheptos, unde să puie plășmi dă televizoare cu „Doftor Casă“, asistente cu chicioare din premolari, și unde să nu fie țipenie de om bolnav ori cu plicuri de dat la doftor. Și ție îți arde de mâncări ? Eeeee ! Ș-apoi de unde bănet pentru șpetal. Că-s pleante de tipărit, cărți și afișuri colorate, cum să strice banii pă corent, pă călduri, pă interneturi și alte daraveli de nevoie? Ah? Păi, panourile alea de merg corent de la Soare, crezi n-o costat? Nu mai contează că nu fac curent nici cât să se deșchidă o ușă, da’ o costat. Și el se gândește la mâncare. După ce l-am beștelit vârtos, graurele o zis că părăsește domiciliul den podu’ primăriei de la Bicaz și vine la cejeu că o auzit ca e vorba de împărțit bănet și poate prinde și el de-o grăunță mai dolofană.

Ăsta de lângă mine râde de vreo două zile după ce o cetit printre sughițuri, cum că noi românii suntem artiști în proiecturi gheboase dă bani europeni. Ș-asta n-ar fi nemica, da’ din toate proiecturile, ălea cu vin și podgorii o trecut de comisii cu chiuituri. Nu că am fi o nație de bețivani, că noi nu bem, numa’ servim de foame câte o litră de tri ori pă zi. Că nu dejeaba urlă la teveu să bem câte doua litre dă lichide pă zi. Ș-apoi bem. D-aia e toată lumea veselă la televizor. Da’ eu mă gândesc și la săracu’ Burebista, cum o tăiat el toate viile de ciudă, că nu avea cu cine să facă oaste (de la atâta vin se mai băteau și-ntre ei, ba de la o cumătră, ba de la o palmă de pământ, deh, ca oamenii), apoi el sigur nu intra în Europa cu gestu’ ăsta.  Nu mai bine cu Trăian al nostru? Dacă ar putea, ar pune în loc de păpușoi numa’ demisec rece, mult și degeaba. Ș-atunci să vezi veselie ….

O personajă den târg de la noi ne-o întrebat dacă nu comva ne plictisim numa’ noi pe cracă, ca între băieți. Păi, nu ne plictisim defel! Că una-două dăm o raită pren primărie (dom’ Gigi, să trăiț!), mai pe la cejeu (dom’ Culiță, asemine ca la dom’ Gigi!), da’ nu intrăm pren șpital că e bai mare cu doftorii și felcerii de acolo. Să tem să vorbește cu noi, că nu știe ce să zice la gazetă. Ba mai dăm o fugă și prin județ, da’ nu departe, că moment iesă câte un primărete cu o grăunță proaspătă, un rachiu de dude păroase, anumit să nu mergem prin alte părț să ne dăm cu presupusu’. Da’ noi nu ne lăsăm. Bem tot. Să-l vedeți pe cumătru cu perciunile până la gumari cum o vinit de la Crăcăoani. Răgușit, cu temperatură sub pene, că l-o convins pe un nene  de la premărie până pe la trei de dimineață să cânte „Ș-am  pus primăria-n drum“ în loc dă „Deșteaptă-te române“. Îs cu capu’, na!