Despre biografia lui Kotzebue, fiul prolificului autor de comedii August von Kotzebue, există puţine date sau imagini. Asemenea tatălui său, intră de timpuriu în serviciul diplomatic. În 1857 ocupă postul de funcţionar superior la Consiliul de Legaţie din Dresda, mai târziu fiind numit ministru plenipotenţiar pentru oraşele Karlsruhe, Dresda şi Berna. Încă înainte de 1840 venise la Iaşi şi se căsătorise în 1842 cu una dintre fiicele cneazului Gheorghe Cantacuzino şi ale Elenei Gorciakof. S-a retras împreună cu soţia sa pe moşia Băluşeşti din judeţul Roman. Era prieten apropiat cu Mihail Kogălniceanu şi cu Alecu Russo.
Bun cunoscător al limbii române (a trăit în acest spaţiu cultural vreme de 15 ani), Kotzebue s-a încumetat să facă traduceri din literatura română în limba germană. Poeziile populare publicate de V. Alecsandri i-au stârnit admiraţia, astfel încât trece la transpunerea parţială a culegerii de balade a poetului român, apărută în 1852-1853, şi, în 1857, publică la Berlin volumul Rumanische Volkspoesie. Tălmăcitorul îi dedică volumul lui V. Alecsandri, din ale cărui colecţii transpusese 26 de balade şi cântece. A inclus în volum şi poezii ale lui C. Conachi, Gh. Sion, D. Bolintineanu, C. Negri, G. Creţeanu şi C. Negruzzi.
Evidenţiind caracterul net popular al culegerilor lui V. Alecsandri, Kotzebue descrie, în notele explicative, propriul mod de lucru, care ţinea seamă de imperativul fidelităţii faţă de versul românesc, dar recurgea şi la prelucrări libere. Cu excepţia lui Mihu Cobilu, transpusă în proză, variantele baladelor sunt realizate „după original într-o formă metrică”, traducătorul străduindu-se să respecte atât construcţia versurilor, cât şi conţinutul semantic.
Kotzebue nu este de acord cu afirmaţia lui V. Alecsandri potrivit căreia Mioriţa ar fi doar un fragment de baladă, susţinând că, dimpotrivă, Mioriţa este o construcţie încheiată şi că orice adaos ar scădea „marea ei valoare”. În versiunea germană, el se îndepărtează însă de metrica versului originar, ceea ce diminuează rezonanţa baladei.
Cea de-a doua carte a lui Kotzebue, Aus der Moldau. Bilder und Skizzen (1860), este un memorial despre oamenii şi relaţiile sociale din Moldova, despre evenimentele pe care le trăise acolo. Împărţit în cinci capitole, memorialul evocă momente semnificative: O vânătoare în Moldova (despre Leon şi Grigore Cantacuzino), Mănăstirea Tomnatic (o excursie la mănăstirea Văratic), Băile de la Slănic, Iarmarocul Sf. Ilie din Fălticeni, O istorie ţărănească. Cartea a fost tradusă în limba română de A. (iniţială sub care se ascunde Anna Rosetti-Maiorescu) şi publicată mai întâi în „Convorbiri literare”.
În romanul Laskar Viorescu (Ein moldauisches Genrebild, Leipzig, 1863), încheiat încă din anul 1856, Kotzebue descrie moravurile societăţii înalte din Moldova la jumătatea secolului al XIX-lea. Tot Arma Rosetti-Maiorescu traduce romanul, publicându-l în 1892. N. Iorga a identificat multe personaje ale romanului, cercetând documente din arhivele unor vechi familii boiereşti (Lascăr Viorescu, de pildă, era boierul Lascăr Bogdan). Ataşamentul lui Kotzebue faţă de cultura şi istoria românilor este apreciat de Academia Română, care în anul 1884 îl alege membru onorific.
