biserica poloboc

La Poloboc, există un valoros monument de arhitectură în lemn, ridicat la 1728. E o foarte veche biserică de lemn, cu o catapeteasmă extrem de valoroasă, ce ar fi fost ridicată, potrivit datelor Direcţiei Judeţene de Cultură, Culte şi Patrimoniu, în prima jumătate a secolului XVIII. Un lăcaş cu o istorie lungă în spate, ce a slujit comunităţii vreme îndelungată. Legenda spune că satul ce se află astăzi în componenţa comunei Rediu şi-ar fi luat numele de la boierul locului, Alecu Krupenski, zis şi Alecu Poloboc. De altfel, acest boier este şi ctitorul bisericii de lemn a satului, ridicată în anul 1728. Din păcate, slujbele religioase au încetat de multă vreme să mai însufleţească bârnele vechi. Astăzi vechea biserică a polobocenilor e tristă şi uitată, într-o stare accentuată de degradare. Căci, odată cu ridicarea bisericii noi, de zid, în anul 2000, aceasta n-a mai servit comunităţii, rămânând pradă prafului, carilor, ploilor şi zăpezilor, care-au lăsat răni adânci pe îmbrăcămintea sa de lemn. Specialiştii care au fost aici au spus că marea problemă a bisericii sunt absidele, care s-au lăsat foarte mult. Dac-o priveşti din exterior nu poţi să nu sesizezi un anumit grad de înclinare, dovadă că structura de rezistenţă este destul de afectată. Dar interiorul este cel care dă măsura stării triste în care acest lăcaş se află. Totul pare pustiu şi uitat. Din păcate, comunitatea nu are posibilitatea de a duce la bun sfârşit un proces complet de restaurare şi conservare. Aşa că nimeni, nici măcar preotul recent numit în localitate, nu speră la un final fericit în cazul acestui monument: “Aşa am găsit biserica şi când am venit eu. Din păcate, posibilităţile materiale ale parohiei sunt prea mici pentru a încerca măcar să o restaurăm. Dar eu am făcut deja demersuri la toate instituţiile judeţene abilitate pentru a vedea ce se poate face pentru a obţine finanţare. Lucrurile nu pot rămâne aşa”. Construit din bârne de stejar, pe temelie de piatră de râu, lăcaşul a fost ulterior căptuşit cu scândură de brad, atât la exterior, cât şi la interior. Mai apoi, exteriorul a fost îmbrăcat în şiţă. La început acoperişul era de draniţă, însă în timp a fost schimbat, pentru o mai bună protecţie, draniţa fiind înlocuită cu tablă galvanizată. Biserica de la Poloboc se remarcă prin proporţiile sale însemnate, mai ales că vorbim despre o biserică de lemn. Iar acest lucru se poate observa cu uşurinţă la interior: naosul este de dimensiuni destul de mari, iar bolţile sunt înalte şi voluminoase. Biserica “Buna Vestire” are un plan treflat, cu absidele şi altarul rotunjite şi nu este pictată în interior. Potrivit datelor din registrele parohiei, biserica a fost reparată în două rânduri, în anii 1932 şi 1964. Deşi tristă şi părăsită, Biserica cu hramul “Buna Vestire” de la Poloboc păstrează la interior una dintre cele mai frumoase şi valoroase catapetesme întâlnite în bisericile de lemn din Neamţ. Pictura nu a putut fi datată cu exactitate, dar este de o remarcabilă expresivitate. Nu se cunosc nici pictorul, nici momentul în care a fost executată pictura, însă se remarcă stilul neobizantin al picturii.

Sursa: Otilia BĂLINIŞTEANU