varatec

Spre deosebire de alte biserici şi mănăstiri nemţene, cea de la Văratec nu are ctitori vestiţi, voievozi, boieri sau alţi domni moldoveni. Ea a fost înfiinţată între anii 1781-1785 de o măicuţă, Olimpiada, originară de la fostul Schit Topoliţa şi ajunsă în obştea Schitului de maici de la Durău. Maica Olimpiada, pe o bucată de pământ într-o poiană cumpărată de la pădurarul Ion Bălănoiu, construieşte aici o mică isihie. Fiind spirjinită de la început de mari ierarhi ai bisericii, precum mitropoliţii Veniamin Costache, Iosif Naniescu sau Pimen Georgescu, mănăstirea s-a dezvoltat rapid, ea devenind un factor de cultură pentru localnici. La 26 septembrie 1811, vieţuiau la Văratec 273 călugăriţe, dintre care 197 maici şi 76 surori de ascultare. Ca urmare a creşterii numărului de monahii, biserica de lemn a devenit neîncăpătoare. În 1808, stareţa Nazaria (1788-1814) a început construcţia unei biserici de piatră, care a fost finalizată şi s-a sfinţit în 1812. Lăcașul de cult a fost pictat în 1841, după care a fost resfinţit de către mitropolitul Veniamin Costachi. În timpul Revoluţiei din 1821, schitul a fost asediat şi prădat de către otomani. În acel an, maica Olimpiada s-a refugiat Mănăstirea Secu. Mănăstirea a fost dintotdeauna o gazdă primitoare pentru numeroase personalităţi din domeniul culturii şi artei, precum scriitorii Veronica Micle, Bartolomeu Anania (viitorul Mitropolit al Ardealului), Mihail Sadoveanu, Ştefana Velisar Teodoreanu, văduva scriitorului Ionel Teodoreanu, Cornelia Pillat, văduva lui Dinu Pillat. Veronica Micle (1850-1889) s-a retras la Văratec la două săptămâni de la înmormântarea poetului Mihai Eminescu. În noaptea de 2/3 august 1889, poeta s-a sinucis cu arsenic. Doctorul Taussig a pus diagnosticul de congestie cerebrală şi astfel Veronica Micle a fost înmormântată, la 5 august, în cimitirul Mănăstirii, la umbra unui brad. Un alt nume celebru de care este legat istoricul mănăstirii este cel al academicianului Zoe Dumitrescu-Buşulenga (1920-2006), care s-a retras în jurul anului 2000 la Mănăstirea Văratec unde, în 2005, s-a călugărit sub numele monahal de sora Benedicta. A fost înmormântată în cimitirul Mănăstirii Putna. Vorbind despre Mănăstirea Văratec, Zoe Dumitrescu-Buşulenga afirma: „Mi se părea că sunt într-un decor. Într-un decor, într-o scenă turnantă, fiindcă nu realizam bine unde sunt. Erau colinele alea superbe, erau tăpşanurile acelea splendide, acoperite cu iarba verde, uneori erau norii vineţii, alteori nori albi, cumulus, alţii încărcaţi de ploaie, mergeau pe cer – aveam tot timpul senzaţia că decorul se schimbă într-un fel straniu. Şi deodată, am început să mă întreb ce se petrece, adică eram neliniştită – dar era o nelinişte metafizică”. Un loc aparte în peisajul complexului mănăstiresc îl ocupă Muzeul Mănăstirii Văratec, care adăposteşte Colecţia de artă veche bisericească, constituită între anii 1960-1961, la iniţiativa şi cu sprijinul susţinut al Mitropoliei Moldovei, în fostul atelier „Regina Maria”. Colecţia este alcătuită în mare parte din lucrări proprii, realizate cu o deosebită măiestrie, migală şi dăruire de atâtea generaţii de călugăriţe.

Nicolae SAVA

Articolul precedentUn drum uitat de timp?
Articolul următorCupa Marsat la debut