– interviu cu solistul de folclor Titi Cozma
– Din ce trăieşte astăzi un cântăreţ de folclor? Ce ar trebui făcut de către oficialităţile locale pentru a sprijini folclorul?
– Soliştii, care au activat zeci de ani într-o orchestră profesionistă, au pensii mici şi sunt uitaţi de către cei care sunt acum la conducerea instituţiilor culturale. Dacă vrei să mai câştigi un ban ţi se spune că eşti prea bătrân. Nu contează că ai experienţă în domeniu şi ani mulţi pe scenă. Vin alţii din urmă cu melodii din alte zone. Mai este ceva: autorităţile locale nu ar trebui să mai schimbe directorii de la „Carmen Saeculare”, precum nea Bejan de la Târgu Neamţ caii. „Floricică de la munte” ar trebui să aibă un dirijor, 4-5 solişti angajaţi, un impresar, un grup de dansatori plătiţi. Cum de pot alte judeţe şi noi nu? Botoşaniul poate să aibă filamonică, teatru, teatru de păpuşi şi o orchestră profesionistă de folclor cu 6 solişti, staţie şi studio de voci, inginer de sunet? Şi, dacă stau şi mă gândesc bine, Botoşaniul este mai sărăcuţ ca Neamţul. Iaşiul are două orchestre, Suceava – ansamblul, Bacăul – două orchestre şi un ansamblu.
– Câţi cântăreţi autentici mai sunt în judeţ. Care dintre ei merită amintiţi în discuţia noastră?
– Sunt câţiva solişti care au piese autentice. Georgiana Axinte Şerban – a preluat piesele Valericăi Patrichi, şi o felicit pentru asta -, este Ghiţă Dandu de la Pângăraţi, cu un repertoriu bogat, Nelu Hongu de la Roman, cu o voce frumoasă, Simona Manolache şi Cătălina Chiţu de la Târgu Neamţ, Carmen Acatrinei de la Tupilaţi. Să nu uităm de Grigore Niţă, un violonist cum rar se mai nasc şi un dirijor redutabil, care a dat zeci de piese de mare valoare artistică, unele de la tatăl său, altele culese de el.
– Ce părere ai de manele şi manelişti? Unii politicieni au afirmat ca am fi un popor de manelişti…
– A fost un timp când se cereau manele peste tot: la nuntă, la botez, în restaurant, numai manele. Nu mă interesează manelele şi maneliştii. Nu fac parte din folclorul autentic românesc. Prefer să nu comentez ce vorbesc politicienii.
– Se mai pot culege azi piese de folclor autentice? Care ţi se pare ţie că ar fi zona cea mai curată în folclor din judeţ?
– Nu, pentru că mulţi solişti, chiar şi unii consacraţi, preferă să plătească pe un lăutar bun să le facă o melodie, în loc să meargă prin sate, la cei bătrâni, să o caute. Sau, pur şi simplu, să pună cuvinte la unele melodii instrumentale de succes. Preferă, în locul unei piese de folclor autentic, o făcătură. Tot Valea Muntelui rămâne zona cea mai curată în folclor.
– În încheiere, redă versurile unuia dintre cântecele la care ţii mai mult, care crezi că te reprezintă.
– „Câte mori sunt pe Ozana/Pe la toate macin vara/Şi la moara din Condreni/Am fost azi, am fost şi ieri/Şi mîine-am să merg degrabă/Că moraru-i om de treabă/Măriuţa îi frumoasă/Cum boala să stai acasă?//De-ar veni Ozana mare/Să ducă moara la vale/Să rămîie morăriţa/Ca să-i sărut eu guriţa/Guriţa şi obrăjorii/Că-s frumoşi ca şi bujorii/Ochişorii ca mura/De să-mi sece inima//Dar Ozana a secat/Morăriţa m-o uitat/O picat frunza din fagi/Nu văd ochii ei cei dragi/S-o uscat jgheabul şi roata/Ş-o-ncuiat morarul poarta/Iar eu umblu pe uliţă/Cu gândul la morăriţă/Aştept pân la primăvară/Să găsesc o altă moară/Şi-o morăriţă frumoasă/Şi morarul dus de-acasă”.
Nicolae SAVA
