Tehnician profesionist, rafinat, de o delicateţe şi o bunătate fără seamăn, profesorul Constantin Hîncu a fost al doilea antrenor din istoria clubului semicentenar Unic Piatra Neamţ (pe atunci Ceahlăul). A preluat destinele echipei feminine de volei în anul 1969 şi timp de două sezoane a menţinut-o în prima ligă. I-a succedat în funcţie Mariei Săvinescu, iar în 1971 i-a predat ştafeta lui Alexandru Stanciu.
“Profesorul Constantin Hîncu face parte din generaţia tânără de antrenori de volei din ţara noastră. Consacrarea şi-a dobândit-o relativ repede, la conducerea echipei Farul Constanţa, cu care s-a menţinut între 1962 şi 1964 pe locul trei în prima ligă a ţării. Din 1967 a antrenat la Suceava echipa masculină de volei Constructorul de divizie B, iar acum revine în divizia A, fiindu-i încredinţate de curând destinele formaţiei feminine Ceahlăul, cu care a început pregătirile”. (C. I. Munteanu, Ceahlăul, vineri, 12 septembrie 1969)
“Punem bazele unui lot puternic!”
Constantin Hîncu a ajuns la Ceahlăul la insistenţele conducătorilor clubului, Nicolae Arhire şi Constantin Blaga. Totodată, s-a bucurat şi de sprijinul doctorului Costache Andone, “părintele” acestei grupări. Tehnicianul a declarat că doreşte să pună bazele unui lot puternic, iar spectatorii să se bucure de un joc modern, spectaculos şi de un loc fruntaş în clasament.
“- Stadiul actual de pregătire, atât diferenţiat pe jucătoare, cât şi în general, la nivelul echipei, este mulţumitor. Până la 19 octombrie când începe campionatul, am preconizat antrenamente zilnice de 2-3 ore şi cât mai multe meciuri de verificare. Astfel, luăm parte la turneul internaţional de la Iaşi, unde jucăm în compania unor nume sonore ale voleiului feminin european: Start Lodz (campioana Poloniei), Steaua Roşie Belgrad (campioana Iugoslaviei) şi Penicilina Iaşi. La sfârşitul lunii septembrie clubul intenţionează să organizeze Cupa Ceahlăul, la care vor fi invitate primele 4 echipe din ţară.
– Aveţi nume noi în echipă?
– Da, am introdus alături de jucătoarele binecunoscute publicului pietrean încă trei voleibaliste tinere-Mioara Fenechiu (venită de la Farul Constanţa), Ana Tatomir (Universitatea Iaşi) şi Angela Stote (promovată de la Şcoala Sportivă de Elevi Piatra Neamţ). Toate trei încearcă să se acomodeze cu atmosfera generală de lucru şi cu condiţiile noi impuse. Sperăm că, în apropiatul campionat, echipa îşi va satisface admiratorii printr-un joc modern, spectaculos, şi-implicit-prin ocuparea unui loc fruntaş, care să onoreze clubul şi oraşul. Anul acesta punem bazele unui lot puternic… “. (C. I. Munteanu, Ceahlăul, vineri, 12 septembrie 1969)
“Pun bază pe recompense şi realizări!”
Maniera de lucru a profesorului Hîncu punea mare bază pe recompense, realizări, dar şi pe “schimbul de mâine”. Drept dovadă, în acelaşi an, la CS Ceahlăul, se înfiinţează două grupe de junioare, pregătite de admirabila profesoară Victoriţa Andronic Afloarei. Într-una din acele echipe, de tinere speranţe, se afla atunci şi Carmen Cuejdeanu-Şindilariu, viitoarea lideră a Unicului şi componentă a echipei naţionale. Întrebat care sunt greutăţile pe care trebuie să le învingă un antrenor care pregăteşte o echipă în prima divizie a ţării, Constantin Hîncu a răspuns: ”În pregătire, chiar dacă este vorba de o echipă feminină, nu există greutăţi înspăimântătoare. Intervin dezacorduri inerente, dar ele pot fi depăşite. Dacă anul trecut s-au semnalat unele abateri, anul acesta voi avea grijă să le previn din timp. Principiu meu de lucru pune mare bază pe recompense şi realizări”.
Şi atunci voleiul feminin se afla “în criză”
Ca şi acum, în acea perioadă, voleiul feminin românesc traversa o perioadă grea, greşeala cea mare fiind făcută în anii 1965 şi 1966, când nu s-a făcut o “primenire” a loturilor. “Voleiul nostru feminin se află şi acum în criză. În anii 1964 şi 1965, s-au menţinut neschimbate vechile garnituri, în detrimentul tinerelor speranţe. Cluburile, presate de clasamente, s-au gândit şi se mai gândesc încă numai la rezultate imediate, mai puţin la cele de perspectivă. În momentul de faţă, dacă se va continua infuzia de tineret şi dacă se va depăşi planificarea rezultatelor de moment, vom ajunge, pe plan naţional, la acel reviriment de mult aşteptat”. (C. I. Munteanu, Ceahlăul, vineri, 12 septembrie 1969).
Debut cu victorie în deplasare
Constantin Hîncu a debutat la cârma echipei pietrene cu un succes clar, repurtat în trei seturi. “Prima etapă a campionatului diviziei A de volei a consemnat o preţioasă victorie a echipei din Piatra Neamţ la Voinţa Miercurea Ciuc: 3-0 (-4, -14, -13). S-au evidenţiat: Ana Gheorghe, Iulia Popa, Tereza Viruzab, Mioara Fenechiu, Adriana Albiş, Ana Zotta”. (C. I. Munteanu, Ceahlăul, marţi, 21 octombrie 1969). După perioada 1969-1971, tehnicianul s-a mai aflat pe banca tehnică a Ceahlăului, în divizia B, în sezonul 1977/1978 împreună cu Ana Gheorghe şi singur între anii 1978 şi 1980, după care i-a lăsat locul regretatului profesor Ioan Crăciun (Jack), cel care le-a lansat spre mare performanţă pe surorile Angelica şi Camelia Chivorchian.
8 ani fără Constantin Hîncu
Profesorul Constantin Hîncu s-a născut pe 27 mai 1939, în Bucureşti şi a decedat pe 8 iulie 2006, din cauza unor afecţiuni cardiace, la vârsta de 67 de ani. Absolvent al Institului de Cultură Fizică Bucureşti, promoţia 1962, a antrenat în cariera sa şi echipa masculină de volei Relonul Săvineşti. Pe lângă activitatea de antrenorat a predat în învăţământ, la Liceul Forestier şi Liceul Economic. Soţia sa, Oltea Hîncu, de loc din Suceava, profesoară tot de educaţie fizică, a predat la şcolile nr. 1 şi 26 din Piatra Neamţ. Andrei, băiatul familiei Hîncu, în vârstă de 44 de ani este inginer în domeniul instalaţiilor sanitare şi a fost botezat de două familii celebre de sportivi: Ana şi Aurel Gheorghe şi Iulia şi Adrian Popa.
Ana MOISE
Evocări ale foştilor colegi şi elevi
Viorel Nicolau, directorul editurii “Cetatea Doamnei”: “Eu am absolvit Liceul Forestier în anul 1974 şi domnul Hîncu preda educaţia fizică la clasa noastră. Era sever, dar la modul constructiv. Punea mare accent pe dezvoltarea psihomotorie, genuflexiuni, tracţiuni, alergare. Era un tip superb. De sărbători mergeam cu pluguşorul pe la dumnealui, ne servea cu suc şi prăjituri şi ne spunea poveşti de viată. L-am îndrăgit foarte mult. Am păstrat legătura şi după terminarea liceului”.
prof. Ioan Niţă, fostul director de la Liceul Tehnologic Economic-Administrativ: “A fost un coleg deosebit, distins, se ocupa îndeaproape de elevi. Ultima sa promoţie a terminat liceul nostru în anul 1999, an în care domnul Hîncu şi-a încheiat activitatea didactică şi a plecat în Bucureşti”.
prof. Carmen Cuejdeanu-Şindilariu (fostul căpitan al Unicului, în prezent profesoară de volei la Unirea Iaşi): “Un tehnician foarte bun. Întotdeauna învăţam ceva nou de la dumnealui. Profesionist, se făcea foarte bine înţeles, avea o tenacitate şi o răbdare de fier. Era tipul antrenorului ideal. Antrenamentele te ungeau la inimă. Nici nu ştiam când au trecut două ore de pregătire”.
