Corectitudinea votului din 25 mai, din Ucraina, este vitală pentru stabilitatea și securitatea întregii Europe, nu doar a zonei noastre. Alegerile prezidențiale anticipate și ce se va alege de această țară, prin care se transferă „grosul” gazelor naturale către o Europă continentală ce-a întrecut în perfidie Bătrânul Albion, reprezintă, la drept vorbind, cheia, lăcata și lanțul ce vor lega (sau nu) porțile țărilor. Aflată în plină recuperare de spațiu vital, Rusia dă glas și acțiune unui tip de naționalism foarte familiar nouă. Aproape ca-n vremuri când se tranșează prada de război, cioclii nu s-au lăsat așteptați.
Scandalagiul de serviciu al regiunii, premierul maghiar Viktor Orban, a scos capul cu încă un pachet de declarații „nedrepte și inadecvate” cu privire la autonomia minorității maghiare din Ucraina. Altfel spus, le-a venit și lor rândul să fie luați la șuturi de acest prototip al extremismului, dar în ce condiții!.. Nu are griji, știe că nu va fi izolat pe scena politică internațională, iar despre alte corecții nici nu poate fi vorba. Acumulările din anii în care și-a făcut mâna și gura prin Transilvania se văd. Complicitatea regimului Băsescu cu Orban, dar și cu Laszlo Tokes, e gata răsfrântă și asupra altor țări cu care Ungaria are conturi de reglat.
Aprigii conducători ai neamului din pustă confirmă că sunt un generator și un exportator de instabilitate. Încă n-au pus mâna pe pușcă, dar ciomagul știu a-l mânui. În tot acest „concert”, ai noștri nu s-au lămurit măcar cum e cu românii și moldovenii din Ucraina. După ce îl vezi și pe Herman Van Rompuy (președintele Consiliului European) la Chișinău, alături de secretarul general adjunct al NATO, subliniind că țările vecine Republicii Moldova trebuie să-i respecte integritatea teritorială, nu mai înțelegi nimic. La cine se „oferă”? Și la noi? Sau numai la Ucraina? Dacă e vorba despre Ucraina, de ce n-o nominalizează?
Pe 27 iunie, când rezultatele alegerilor din Ucraina și a celor pentru Parlamentul European vor fi deja binecunoscute și răsanalizate, Moldova și Georgia vor semna, la Bruxelles, Acordurile de Asociere cu Uniunea Europeană. Mulți vor considera evenimentul ca pe un succes și în dreptul României, ceea ce nu este deloc exagerat.
Din păcate, mulți, seduși fiind de acest succes, vor trece cu vederea că, după prăbușirea URSS, în decembrie 1991, și până în 1994, când la Budapesta a venit la putere guvernul condus de Gyula Horn, Ungaria a fost țara care a susținut cu maximă ardoare consolidarea independenței celor dintre Prut și Nistru, ba a avansat și proiecte de federalizare pe sistemul cantoanelor din Elveția pentru a calma criza transnistreană.
Noi ne țineam de neamuri, iar fostul ministru de Externe ungar, Geza Jeszenszky, contrabalansa netulburat tensiunile româno-maghiare prin Chișinău. Nimic n-a fost și nu este întâmplător în politica Budapestei. De-asta nu-i exclus ca Acordul de Asociere să fie mai aplaudat la Budapesta decât la București. E doar o floare, nu știm din a cui primăvară, iar tricolor are și Ungaria.
Viorel COSMA
