Demersurile, sporadice și nesincronizate până de curând, în legătură cu reconsiderarea oportunității autostrăzii Iași-Târgu Mureș via Târgu Neamț se profilează a se transforma într-o autentică mișcare de anvergură regională. Reducerea gradului de izolare a municipiului Piatra Neamț, prin construirea unei șosele moderne spre Bacău, dar și a încă uneia spre Târgu Neamț, ca legătură spre autostradă, este corect și înțelept lipită de proiectul mare. Presiunea timpului este cu atât mai mare cu cât trebuie intervenit repede, decisiv pentru a modifica Master Planul General de Transport al României. În baza celor de la București, s-a văzut că dacă e de tăiat ceva se taie tot de la cei prăpădiți și izolați. Dacă nu ne mișcăm astfel încât să nu putem fi ocoliți, rămânem din nou pe data viitoare. Suprinzător este că planul supus dezbaterii publice ignoră cu maximă relaxare prioritatea reducerii decalajelor interne între regiuni, în condițiile în care România are câțiva răgușiți de când predică reducerea decalajelor față de alte state membre ale Uniunii Europene.
Perseverența deputatului Mugur Cozmanciuc e demnă de toată lauda. Răspunsul mediului de afaceri, al admnistrațiilor reunite, al unor politicieni importanți, alături de interesul manifestat de peste Prut – întrec în acest moment toate așteptările. Micile stângăcii de comunicare, în ipoteza că nu ascund carențe de stăpânire a subiectului, se vor corija din mers fără probleme.
În egală măsură, poziționarea co-președintelui PNL Neamț ca lider al acțiunilor îl expune. Trebuie să fie foarte grijuliu, dacă vrea să fie atins de inevitabila acuzație că speculează o suferință regională. Conduita politică e musai să-l țină departe de orice asociere nefavorabilă. Dar Cozmanciuc a greșit. De la galoanele de erou la lehamite, la a fi arătat cu degetul e un pas mic. L-a făcut. Îl regăsim – în calitate de vicelider de grup parlamentar în Camera Deputaților – pe lista controversatei delegații care pleacă în plimbare până în India, țară uriașă, puternică și cândva partener complex de-al nostru pe fondul unor relații bilaterale privilegiate. Astăzi, pe lângă vreo 30 de persoane cu cetățenie română stabilite acolo, în principalele orașe, descoperim că România a uitat să numească un ambasador cu acte în regulă.
Din moment ce îi va fi imposibil să se documenteze pe tema rețelelor de autostrăzi din India, merită urmărit ce alege pentru el și pentru noi prin raportare la un fragment din expunerea de motive pentru plimbare: „vizita va constitui un moment de referință pentru revigorarea dialogului parlamentar bilateral între cele două foruri legislative”. Fără a bate drumul până acolo, se putea reține altceva, un „altceva” ce face cât un vis indian: în Parlamentul lor bicameral, Camera Poporului are 545 de reprezentanți, iar Consiliul Statelor 250. De când populația Indiei a trecut de un miliard de locuitori nici nu se mai știe.
Viorel COSMA
