Uniunea „Salvaţi Ţăranul Român” se adresează autorităţilor cu un set de propuneri de sprijinire a legumicultorilor, potrivit unui comunicat de presă.
„Producătorii de legume au suferit şi suferă pierderi în contextul pandemiei COVID-19, ca urmare a faptului că a scăzut consumul de legume din mai multe motive:
- limitarea accesului consumatorilor în pieţe şi magazine;
- închiderea sectorului HORECA în principal al restaurantelor şi fast-food-urilor care a condus la o scădere a vânzărilor de legume;
- slaba organizare a producătorilor de legume;
- limitarea transporturilor în prima parte a stării de urgenţă când multe transporturi cu marfă atât pentru export, cât şi pentru piaţa internă au trebuit amânate sau anulate, iar marfa nu a mai putut fi comercializată, aceasta fiind perisabilă;
- limitarea mişcării personalului care lucrează în agricultura a dus la lipsa forţei de munca în anumite perioade”, menţionează sursa citată.
PROPUNERI PE TERMEN SCURT
„1. Scutirea sau amânarea de la plata impozitelor şi taxelor.
2. Asigurarea accesului la credite cu garanţii şi dobândă subvenţionate atât pentru investiţii dar mai ales pentru asigurarea capitalului de lucru. (asta e deja posibil prin Fondul de creditare)
3. Acordarea de sprijin pentru crearea lanţurilor scurte de distribuţie a produselor agricole fie prin acordarea de ajutoare de stat fie prin suplimentarea alocării măsurilor 4.2 procesarea produselor agricole si 16.4 cooperarea în vederea creării de lanţuri scurte de producţie. Comisia Europeană a majorat plafoanele pentru ajutoare de stat destinate agriculturii şi industriei alimentare şi totodată a simplificat procedura de acordare a acestora, tocmai de aceea considerăm important ca acest instrument să fie utilizat pentru sprijinirea domeniului agricol şi al industriei alimentare, în special în cazul fermelor mici şi a fermelor de familie.
4. Acordarea de sprijin pentru construirea de centre de colectare şi depozite pentru păstrarea produselor pe o anumită perioadă în momentul în care piaţa este suprasaturată şi preţurile nu unt satisfăcătoare, dar şi pentru sortare, ambalare, calibrare, etichetare. Sprijinul s-ar putea acorda prin PNDR şi direcţionat către grupuri de producători, organizaţii de producători, cooperative sau asociaţii care au ca principală activitate comercializarea produselor membrilor lor. Sprijinul trebuie să se îndrepte spre cei care au activitate economică şi un istoric în acest sens şi trebuie să vizeze acordarea de punctaj pentru accesare, pe criterii clare, cum ar fi: vechimea, media aritmetică a cifrei de afaceri, număr de membri, număr de angajaţi, respectarea condiţiei de comercializare în procent de 70%, produse de la membrii, conform legii.
5. Acordarea de sprijin pentru crearea de mici unităţi de procesare pentru crearea de produse cu valoare adăugată mare dar şi pentru a valorifica produsele care nu sunt acceptate la vânzare din cauza calităţii (20-30% din producţie nu poate fi valorificată din cauza calităţii produselor sau este distrusă din cauza lipsei de oferte). Sprijinul ar trebui acordat tot pentru grupuri de producători, organizaţii de producători, cooperative sau asociaţii care au ca principală activitate comercializarea produselor membrilor lor).
Sprijinul s-ar putea acorda din PNDR dacă s-ar suplimenta sumele alocate submăsurii 4.2.Sprijinul trebuie să se îndrepte spre cei care au activitate economica şi un istoric în acest sens şi trebuie să vizeze acordarea de punctaj pentru accesare, pe criterii clare, cum ar fi: vechimea, media aritmetică a cifrei de afaceri (capacitatea de producţie, depozitare, procesare), număr de membri, număr de angajaţi, respectarea condiţiei de comercializare în procent de 70%, produse de la membrii, conform legii.
6. Suplimentarea fondurilor alocate sub-măsurii 9 pentru sprijinirea grupurilor de producători create recent.
7. Amânarea la plată a unor credite deja contractate. (din câte ştiu, asta e deja în vigoare, dar nu ştiu cum funcţionează)
8. Asigurarea de sprijin financiar pentru promovarea şi eficientizarea canalelor de marketing pentru produsele locale, inclusiv prin măsuri de subvenţionare parţială a costurilor de distribuţie pentru susţinerea producătorilor agricoli, astfel încât să poată avea acces la pieţele locale sau la punctele de livrare. (nu prea văd cum s-ar putea, dar dacă vreţi sa o lăsaţi..)
9. Acordarea unor măsuri de sprijin sub forma unor vouchere pentru consultanţă, instruire şi plata forţei de muncă sezoniere. Schimbarea legislaţiei în ceea ce priveşte folosirea personalului zilier în agricultură, respectiv modificarea legii zilierilor şi transformarea acesteia în legislaţie privind munca sezonieră.
10. Intermedierea discuţiilor cu retail-ării pentru facilitarea accesului produselor româneşti în magazinele deţinute de aceştia.
11. Subvenţionarea parţială a certificării tip Global Gap si Bio, agreate şi recunoscute la nivel mondial deoarece necesită un efort de adaptare considerabil al producătorilor şi investiţii pe măsură. Pentru obţinerea acestor certificări, este nevoie de investiţii în consultanţă, certificarea propriu zisă, investiţii la nivelul fermei, depozitului dar şi al personalului angajat, care trebuie să preia mai multe atribuţii. Acest sprijin ar ajuta actorii din sectorul agricol să se adapteze cerinţelor pieţei şi să faciliteze vânzarea produselor atât pe piaţa internă cât şi pe piaţa externă. În acelaşi timp beneficiile ar fi majore pentru consumatorul final, care ar putea beneficia de produse mai sănătoase. Acordarea sprijinului ar trebui corelat cu urmărirea preţurilor practicate de către firmele de certificare, care ar putea încerca să ridice preţurile ştiind ca exista o subvenţie.
12. Subvenţionarea unei părţi din cheltuielile fixe pe care le au grupurile de producători/cooperativele/producătorii individuali. Este necesar ca sprijinul din partea statului să fie destinat doar acelor actori din sectorul agricol care pot dovedi situaţia de criză în mod transparent, cu documente contabile (facturi de cheltuieli, situaţii contabile privind activitatea lunara, etc). În această perioadă este necesară verificarea documentelor producătorilor membri (facturi emise/ file din carnetul de comercializare) pentru a preîntâmpina încercări de a comercializa marfa evitând cooperativa, tocmai pentru a obţine aceste beneficii.
13. Sprijin din partea autorităţilor locale în vederea scutirii de la plata chiriilor pentru spaţiile din pieţe dacă în lunile astea nu au putut ajunge să vândă şi în vederea identificării şi punerii la dispoziţia grupurilor de fermieri/cooperativelor de spaţii de vânzare / depozitare în condiţii avantajoase.
14. În contextul perioadei de tranziţie până la accesarea PNS 2021-2027, pentru anii 2020-2022 cerem suplimentarea fondurilor pentru sM 4.1, 6.1, 6.2, 6.3, 6.4 din PNDR 2014-2020 şi a sprijinului cuplat vegetal pentru sectorul sere-solarii, acest lucru fiind posibil prin notificarea pe care România o va face în luna august a acestui an.
15. Prelungirea programului TOMATA până pe data de 15 iulie avându-se în vedere condiţiile climatice dificile cu care s-au confruntat cultivatorii de tomate din spaţii protejate, amplificată şi de situaţia COVID -19. Totodată această măsura ar conduce la valorificare ala maxim a investiţiei în această cultură oferind în piaţă, tomate româneşti o perioadă mai lungă de timp, evitând-se prin aceasta apariţia fraudelor sau a implementării unor procedee de maturare forţată a producţiei care nu întotdeauna sunt în beneficiul consumatorului dar şi la bugetul de stat prin valoarea adăugată pe lanţul de comercializare. Am lega prin aceasta măsura producţia de tomate din spaţii protejate cu cea de câmp, creând continuitate în producţie şi menţinerea pieţei cu produse autohtone, în defavoarea importurilor”.
PROPUNERI PE TERMEN MEDIU ŞI LUNG
„1. Sprijinirea creşterii suprafeţelor de spaţii protejate pentru extinderea perioadei în care actorii din sectorul agricol al legumelor au activitate economica, pentru creşterea şi diversificarea ofertei de legume, pentru creşterea perioadei în care legumele româneşti sunt disponibile pe piaţă dar şi pentru a răspunde noilor schimbări climatice care în ultima perioadă au cauzat pierderi importante cultivatorilor de legume. Acest lucru trebuie făcut în urma unei analize profunde, în care trebuie implicate cât mai multe părţi ale lanţului de comercializare, respectiv producţie, depozitare, procesare. Este cunoscut faptul că, din spaţiile protejate din ţara noastră se acoperă doar 30% din necesarul de consum. Implementarea unui program naţional de reconversie în legumicultură aşa cum s-a derulat şi la viticultură şi pomicultură care să vizeze extinderea suprafeţei de spaţii protejate in Romania (sere, solarii) la peste 25.000 ha, ştiindu-se ca România în prezent deţine o suprafaţă sub 7.000 ha spaţii protejate, iar în procent de peste 80% acestea sunt construcţii arhaice cu structură din lemn care sunt afectate major de condiţiile extreme de mediu apărute în ultima perioada. Viitorul legumiculturii va fi in spaţii protejate moderne, producţia pe unitatea de suprafaţă este semnificativ mai mare faţa de cea obţinută în câmp, de calitate superioară, poate fi produsă şi valorificată o perioadă mai lungă de timp. Producţia poate fi sigură, mai bine protejată de condiţiile climatice extreme, grindină, îngheţ, vânturi, etc. Sprijinul poate fi acordat din viitorul Plan Strategic PAC. O suprafaţă minimă de 3000 mp spaţiu protejat modern (seră, solar) ar acorda independenţă financiară unei familii, ar creşte producţia interna, ar scădea nevoia de import, ar creşte valoarea adăugată şi valoarea taxelor plătite către buget. Am putea crea locuri noi de muncă în România, s-ar stopa emigrarea forţei de muncă autohtone în alte ţări.
2. Pentru evitare creării unor surplusuri la anumite produse, în timp ce la altele ar putea exista un deficit major, e nevoie ca instituţiile statului să iniţieze discuţii cu instituţii din domeniul statisticii pentru a obţine date relevante despre preferinţele de consum pentru fiecare produs legumicol pe perioade, în acelaşi timp să abordeze şi directorii de achiziţii din marile lanţuri de retail. Discuţiile cu aceştia din urmă, ar putea scuti autorităţile de cheltuieli inutile pentru obţinerea de informaţii referitoare la consum. Date relevante pot fi obţinute de la administraţiile pieţelor, Direcţiilor agricole, dar şi de la formele asociative din acest domeniu. Odată centralizate datele, autorităţile pot hotărî în cunoştinţă de cauza, ce suprafeţe trebuie subvenţionate din fiecare cultură dar la final de an ministerul ar putea avea date reale privind cantităţile vândute din fiecare produs.
3. Continuarea creării de spaţii de colectare şi depozitare pentru legume. Nevoia finanţării acestora a reieşit în contextul crizei actuale. Pe de o parte este necesar să existe centre de colectare regionale pentru a putea centraliza şi vinde producţia de legume în mod organizat în cazul unor eventuale situaţii de blocaj iar pe de alta parte, de existenţa unor astfel de spaţii depinde prelungirea sezonului şi încheierea unor contracte cu lanţurile de retail. Existenta unor centre de depozitare, ar face posibila pregătirea (sortarea/ ambalarea/ lotizarea, etc. ) produselor pentru a fi livrate în cantităţi mai mari spre lanţurile de retail. Sprijinul ar putea fi acordat din viitorul Plan strategic PAC prin intermediul formele asociativa din acest sector, care au deja experienţă, contacte, know-how şi contracte in acest sens. Aceste depozite pot fi amenajate în cadrul pieţelor de en-gros regionale.
4. Continuarea sprijinirii investiţiilor în unităţi mici de procesare. Anual, se pierd cantităţi mari de produse (produse abandonate în pieţe sau pe marginea drumului datorită preţurilor derizorii primite sau tocate din cauza surplusului, retururilor calitative la de la platformele de retail etc), care prin procesare si comercializare ar contribui la sustenabilitatea cooperativelor/ grupurilor de producători, ar aduce beneficii statului prin valoarea lor economica, ar rezolva problema surplusului legumelor pe piaţă şi, în acelaşi timp ar fi benefice pentru mediul înconjurător, de vreme ce cantităţile acestea nu mai ajung în final să fie deşeuri. Sprijinul ar trebui acordat tot din Planul Strategic PAC în principal formelor organizate care comercializează producţia membrilor.
5. Instituirea unui mecanism de monitorizare a preţurilor de comercializare. În acest moment în pieţe şi magazine preţurile au ajuns la un nivel greu de controlat, deşi producătorii agricoli vând la preţuri foarte mici. Practic sunt încurajaţi „samsarii” de produse care găsesc tot felul de subterfugii pentru a achiziţiona produse agricole la preţuri derizorii şi de a le comercializa la preţuri triple sau mai mari.
6. Iniţierea unor campanii de promovare a produselor locale (româneşti), contribuind astfel la crearea şi eficientizarea canalelor de marketing pentru produsele locale.
7. Încurajarea şi promovarea comerţului on-line prin intermediul căreia comercianţii, firmele de catering, hoteluri să poată comanda legume şi fructe direct de la producători – măsură care are ca scop asigurarea vânzării legumelor şi fructelor proaspete, monitorizarea preţurilor de vânzare de către producători, dar şi de comercializare de către comercianţi.
8. Inventarierea la nivelul Direcţiilor Agricole şi Primăriilor a asociaţiilor de producători, a cooperativelor, societăţilor comerciale, etc care să preia şi să distribuie produsele vegetale obţinute în fermă, entităţi ce urmează a fi acreditate de către Ministerul Agriculturii pentru comercializarea legumelor şi fructelor, eliminând astfel intermediarii (samsarilor) din comerţul cu legume-fructe şi animale ce încearcă să speculeze în această perioadă.
9. Modificarea Legii 52/2011 privind exercitarea unor activităţi cu caracter ocazional desfăşurate de zilieri pentru ca zilierii să beneficieze de protecţie socială, asigurare de sănătate şi şomaj tehnic.
10. Ar trebui de urgenţă regândit statutul forţei de muncă folosită predominant în agricultură, indiferent că vorbim de zilieri, de persoane ocupate pe cont propriu în agricultură sau de lucrători familiali neremuneraţi implicaţi în agricultura de subzistenţă. Ar trebui identificate măsuri specifice adresate acestora, atât sub aspectul accesului la sistemul de protecţie socială, cât şi sub aspectul unei surse minime de venit, ori acest lucru nu se poate face în contextul actual al Legii 52/2011, lege care trebuie modificată în regim de urgenţă. Este important ca România să-şi păstreze şi să atragă forţa de muncă, în special cea întoarsă în ţară în această perioadă. În ultimii ani au fost făcute eforturi financiare semnificative pentru a determina întoarcerea românilor plecaţi în afara ţării, este momentul să valorificăm întoarcerea lor în special în acest context.
11. Diseminarea de informaţii şi creşterea nivelului de cunoaştere al producătorilor este esenţială. Un mod facil de a creşte nivelul de cunoaştere îl poate reprezenta sistemul de învăţământ, în mod deosebit cel al liceelor agro-industriale dar şi revigorarea Consultanţei agricole prin sprijinirea personalului şi subvenţionarea activităţilor de trening şi consiliere agricolă.
12. Promovare prin mass-media a acţiunilor, avantajelor şi realizărilor producătorilor de legume şi fructe din cooperative, asociaţii, grupuri. Promovarea să se realizeze mai ales de TVR, Radio România ACTUALITĂŢI -, etc. Această publicitate să nu fie purtătoare de taxe.
13. Omologarea substanţelor de protecţie a plantelor recunoscute şi acceptate de certificarea Global Gap. Multe din aceste produse sunt omologate în ţările vecine (Ungaria, Bulgaria), dau rezultate ff bune, dar nu pot fi folosite de către producătorii români datorită lipsei omologării în România.
14. Publicarea pe site-ul ministerului a tuturor informaţiilor/deciziilor de interes pentru fermieri.
15. Realizarea, la nivelul ministerului, a unei baze de date cu toate formele asociative din sectorul legumicol care să cuprindă următoarele informaţii: denumire, adresă, date de contact, forma de organizare (grup de producători, cooperativă, asociaţie), număr de membri, suprafaţa cultivată, cifra de afaceri anuală.
16. Iniţierea unui control din partea Direcţiilor agricole la toate formele asociative pentru a verifica dacă sunt active sau nu”. (ZCH NEWS)
