Două edituri româneşti, Limes din Cluj Napoca şi Cetatea Doamnei din Piatra Neamţ, şi-au acordat împreună girul pentru a scoate o carte deosebită: “Haiduci şi tâlhari – contribuţii de mitologie şi antropologie istorică”, semnată de autorii Daniel Dieaconu, Viorel Nicolau, Alexandru Ioan Ungureanu şi Emil Pedemonte Juncănaru.
Autorii îşi încep lucrarea documentară cu un istoric al acestui domeniu rămas oarecum virgin până acum, subiectul haiducilor şi tâlharilor care au acţionat pe teritoriul Românei la începutul veacului XX fiind oarecum ocolit de cercetători, mai ales în perioada comunismului. Despre existenţa haiducilor/tâlharilor putem afla doar din presa cotidiană a acelei perioade sau din cărţile câtorva autori, puţini, care s-au avântat să îmbrăţişeze acest subiect. Cele 15 capitole ale cărţii cuprind tot atâtea subiecte de mare interes pentru publicul larg, cu atât mai mult că miturile de care au fost înconjurate biografiile haiducilor care au trăit sau doar au acţionat temporar în Neamţ sunt multe şi, în parte, neadevărate. Aceste poveşti despre haiduci şi tâlhari au fost transmise din generaţie în generaţie pe cale orală, ele situându-se la limita dintre realitate şi folclor. Deşi, în mare parte, cartea are referinţe directe la haiducii din zona noastră (Ion Pietraru, Florea, Pantelimon, Coroi, Baltă), autorii ei se opresc şi la figurile haiduceşti din alte părţi precum Tunsu şi Grozea sau cei intraţi în baladele şi legendele românilor. În finalul volumului este anexată o antologie de piese de teatru folcloric, Banda lui Jianu din Ceahlău şi Banda lui Bujor din Grinţieş, ilustraţia cărţii fiind asigurată cu fotografii de epocă sau reproduceri ale unor articole de presă de acum un veac în urmă. Ca fapt divers, aflăm din carte că vestitul haiduc Gheorghe Coroi (care s-a predat în 1935 la Bacău, având presa lângă el, pe cel mai mare ziarist ce l-a dat Neamţul – Filip Brunea-Fox, născut la Roman, la 18.01.1898) a avut un proces răsunător: “A fost cel mai mare din Moldova de până atunci. A început cu 12 dosare, circa 6000 de pagini, 50 de acuzaţii, 40 de acuzaţi, 500 de martori. Procesul a început la 20 noiembrie 1936, iar la 8 decembrie a fost condamnat la 2 ani de închisoare. După ispăşirea pedepsei s-a stabilit la Bacău, s-a căsătorit cu Adela Ionescu şi şi-a deschis o cârciumă într-o mahala băcăuană”. Amănunte pitoreşti (o parte dintre ele cunoscute din povestirile care au circulat în satele nemţene) aflăm şi despre fraţii Baltă, care au acţionat în perioada 1936-1946 în munţii Neamţului, Nicolae şi Dimitru, născuţi la Negreşti, pe numele lor adevărat Negrescu, o parte din aventurile lor fiind cunoscute şi din cărţile “Cicatricea” de Lucian Strochi şi “Chetronia” de Constantin Ardeleanu, autori care au stat de vorbă cu o supravieţuitoare a Bandei Baltă, Maria Cozma din Tazlău.
Nu cunosc în ce tiraj a apărut această carte despre haiducii noştri (unii le zic tâlhari), dar ea poate deveni un best-seller între celelalte volume de beletristică de la noi, deşi este, în cea mai mare parte, o carte documentară.
