reclama autocenter

Mihail Dandu

– spune Mihail Dandu, absolvent al Școlii Nr. 2 Piatra Neamț

Pietrenii au pierdut un tânăr de 10, care a reușit să impresioneze din primii ani de școală, până la cea din urmă etapă, cea de Evaluare Națională. Modest, încrezător și sociabil. Acestea sunt cele trei calităţi care îl definesc. A „profitat” din plin de un colectiv unit, de o familie frumoasă și de talentul pe care l-a primit în dar de la Arhitectul Șef. Nu e o pierdere la care se varsă lacrimi de tristețe, pentru că nu vorbim de un fenomen tragic. Fericitul absolvent obișnuit cu 10 pe linie, atât în gimnaziu, cât și la Marea Evaluare a plecat în Iași, la Liceul „Emil Racoviță”. Acolo va urma cursurile specializării „Științe ale Naturii”.

„Merg la Iași, pentru că acolo îmi pot lărgi orizontul, cred că am mai multe oportunități, mai multe șanse de a-mi îmbogăți cunoștințele. Un alt motiv ar fi acela că mama locuiește acolo de când eram în clasa a VI-a, în Piatra Neamț rămânând în grija bunicilor. Sunt nemțean, m-am născut în Piatra Neamț și aici mi-am petrecut copilăria, aici am toți prietenii. Plec, dar nu voi uita de unde am plecat. O să țin legătura prin telefon, prin rețelele de socializare și atunci când voi veni în vizită la bunici. Dacă aș fi rămas în Piatra Neamț, cred că liceul pe care l-aș fi ales ar fi fost Petru Rareș. M-am gândit și la Liceul de Informatică pentru că sunt pasionat de informatică, dar cred că tot la Rareș m-aș fi oprit”, a spus Mihail.

 Un 10 „firesc”

Chiar dacă s-a remarcat din timpul gimnaziului prin participarea la olimpiade, Mihail ne spune senin că, în cazul lui, ceea ce a contat cel mai mult pentru rezultatele obținute au fost oamenii din viața lui „deghizați” în profesori, colegi, dirigintă, părinți și, nu în ultimul rând, bunici. „A contat foarte mult pentru mine faptul că părinții m-au susținut și m-au asigurat de sprijinul lor, indiferent de rezultatele pe care le-aș putea avea. Susținerea lor și a bunicii, care-mi este o bună îndrumătoare m-au făcut să am încredere în mine. Nu am cum să nu spun și faptul că am avut un colectiv minunat. Am avut colegi cu care m-am înțeles foarte bine și care nu mi-au creat niciodată probleme. Nu am cum să nu amintesc și de diriginta mea, doamna profesoară Victoria Spiridon care ne-a fost mereu alături. Profesorii au avut și ei contribuţia lor și pentru asta le mulțumesc. Ei au fost cei care, prin modul lor de preda, m-au făcut să fiu atras de fiecare materie și m-au ajutat să-mi descopăr pasiunile și să-mi îmbogățesc cunoștinţele. Nu a trebuit decât să fiu atent la ore ca să-mi ușurez munca de acasă. La Matematică mi-a plăcut să fac mai mult decât temele pe care le primeam de la școală și încercam de unul singur să-mi testez limitele, să le depășesc. Acolo unde nu mă pricepeam ceream ajutorul profesorilor, care nu m-au lăsat niciodată deoparte. Fără toți cei pe care i-am amintit, nu știu dacă aș fi ajuns până aici”, a mai precizat Mihail.

„Îmi place să clădesc”

Cea mai mare performanță a atins-o atunci când a mers la Olimpiada de Fizică. S-a clasat între primi doi din județ și a mers la faza națională. La o altă olimpiadă, de data aceasta la Matematică, în clasa a VI-a s-a clasat pe locul al V-lea la faza județeană. A mai participat și la alte competiții, dar cele două i-au lăsat cele mai plăcute amintiri. Dincolo de olimpiade și competiții, Mihail ne atrage atenția asupra unui aspect: „Dacă ar fi ceva mai important decât premiile și rezultatele frumoase pe care le obținem în viață, ar fi faptul că trebuie să clădim caractere. Ar trebui să ne susținem mai mult unii pe ceilalți. Eu am avut parte de un colectiv frumos și unit, dar văd în jurul meu că nu pentru toți oamenii este la fel. Dacă ar fi să pot schimba ceva, ar fi gândirea acelor oameni care nu sunt uniți. Îmi place să petrec mult timp în preajma prietenilor și să ies cu ei, să joc baschet cu ei. De obicei, în timpul liber, îmi place să mă relaxez. Când nu ies din casă îmi place să fac desene. Desen tehnic, pentru că în viitor aș vrea să ajung arhitect. Asta gândesc acum, dar nu știu dacă voi ajunge acolo. Mi-ar plăcea să văd că ceea ce fac eu cu mâinile mele pe foaie se clădește în realitate. Îmi place să clădesc. Dacă ar fi să mă gândesc la o clădire pe care nu o agreez este clădirea Forum Center. Nu-mi place nici unde a fost contruită și nici cum arată. Agreez mai degrabă blocurile care au fost renovate”.

O „schiță” a viitorului

Se consideră norocos și crede că pentru a ajunge la nota maximă este nevoie de un suport moral, de acel ceva care să te țină cu picioarele pe pământ și în același timp să nu te descurajeze. Visul pe care și-l proiectează începe de la un simplu, dar mare „Mulțumesc!”. „Mulțumesc tuturor celor care m-au sprijinit și mi-au fost alături. Am cântărit puțin până să fac o alegere în privința specializării. Am înclinat spre Matematică-Informatică pentru că sunt pasionat de asta, dar am ales Științe ale Naturii pentru că nu vreau să mă plafonez. Nu vreau să mă opresc la unele obiecte. Poate că viitorul îmi rezervă altceva decât ce cred acum că pot face. Vreau ca la finalul școlii să am de unde alege. Nu vreau să mă axez doar pe un singur obiect și să rămân blocat. Vreau ca școala să mă pregătească pentru viață”, a adăugat Mihail.

Marian TEODOROF

Articolul precedentPersonalitatea săptămânii: Teoctist Galinescu
Articolul următorDan Constantin, urmărit de piaza rea

6 COMENTARII

    • Multumim!
      Multumim scolii gimnaziale nr 2 – doamnei invatatoare,doamnelor director si doamnelor/domnilor profesori pentru toata sustinerea dumnealor,pentru toata disponibilitatea de a transmite cunostinte si caldura cu care ne-au inconjurat mereu!
      Transmitem respectul nostru si multumirile infinite,alaturi de un zambet larg,plin de recunostinta!
      Va multumim!
      Mihail si familia lui 🙂

  1. “Vreau ca școala să mă pregătească pentru viață!” total impresionanta aceasta afirmatie pe care o auzi destul de rar prin randul tinerilor de 15 ani si mai rar,a celor peste aceasta varsta! nici unui tanar nu trebuie sa-i frica de schimare / referitor la locul de studiu / fie ca’i P.N fie ca’i Iasi ,fie ca’i pe alt continent; in special ca cetateni globali, trebuie sa ne adaptam din mers si sa nu ne frica de concurenta ;concurenta este intotdeauna challenging ,and “change si good ” cum afirma Mr. President Obama! am tot respectul pt. acest tanar ,familiei care l’a crescut si educat si profesorilor din scoala care l’a format !Iasul este un oras european si profita la maxim de cultura si educatia iesana !Succes la maxim!

  2. E onorantă recunoştinţa pentru instituţia de învăţământ şi de admirat modestia maternă. Să nu uităm însă că, pentru orice copil, sprijinul şi susţinerea familiei este esenţială. Şi, nu în ultimul rând, zestrea culturală a acesteia, orientarea educaţională către performanţă şi dezvoltare personală. Astfel, se cuvine adăugat respectul pentru “familia lui”.

  3. Sper să treceţi cu umor peste greşeala de acord, m-a furat “pana electronică”.

Comments are closed.