Biografia profesorului, lingvistului, folcloristului, istoricului literar şi epistolografului Grigore Creţu (n. 25 ianuarie 1848, Târgu-Neamţ – m. 1919, Bucureşti) conţine unele omisiuni şi inadmisibile inexactităţi (1).
Instruit, temeinic, în şcolile din Iaşi şi, apoi, în cele din Bucureşti, Grigore Creţu, cu o pasiune neobişnuită, a întreprins, sistematic şi consecvent, studii şi cercetări privind unele etimologii, evoluţia unor cuvinte, precum şi restituirea filologică şi ştiinţifică a unor monumente de limbă română.
Impresionante, sub multiple aspecte, sunt cercetările sale în domeniul istoriei literaturii române vechi şi în cel al restituirii unor lucrări esenţiale privitoare la lexicologia românească. Revelatoare, în acest sens, sunt Codicele Voroneţean, Anonymus Caransebesiensis, cel mai vechi dicţionar român-latin (circa 1670), Mardarie Cozianul ~ Lexiconul slavo-românesc şi tâlcuirea numelor din 1649 şi altele de dimensiuni mai mici, care au fost publicate în revistele Convorbiri literare, Columna lui Traian, Revista pentru istorie, arheologie şi filologie şi Revista Societăţii „Tinerimea Română“. Interesante sunt şi cercetările pe care le-a întreprins în domeniul artei tipografice în spaţiul românesc, apelând la informaţiile existente în arhive, biblioteci, primării, tribunale, şcoli, biserici, precum şi la unii cărturari de o incontestabilă autoritate. Epistolele trimise, în această ordine de idei, lui Artur Gorovei (1864-1951) sunt extrem de preţioase şi contribuie la întregirea biografiei şi bibliografiei acestui modest învăţat cum îl definea Nicolae Iorga în emoţionantul necrotext din 1919.
Bucureşti, 28 sept[embrie] 1908 / Str[ada] Tunari, nr. 37 / Stimate d[omnu]le Gorovei / Pe lângă cele scrise acum vreo săptămână dă-mi voie să adaug credinţa ce am că la Tribunal trebuie să fie înscrisă firma lui T. Tăutu (2) ca tipograf, conform legii speciale din 1872, sau în registrul breslelor, care se ţinea la primărie, dacă el ar fi început mai înainte. Nu mă pot deprinde cu ideea neaflării unui fapt atât de recent de către un om ca d[umnea]ta, când am putut preciza prin o femeie, până la zi, data înfiinţării Tipografiei de la Râmnicu Sărat, de unde nu puteam căpăta, până acum o lună, nici un rând. Biblioteca din Broşteni ai văzut-o? Salutare, Gr. Creţu / [Domnului Artur Gorovei, avocat, Fălticeni]
Bucureşti, 5 iunie 1910 / Strada Tunari, nr. 37 / Iubite d[omnu]le Gorovei, / Acum sunt sigur că lucrarea mea va apărea în cursul acestei luni, fiindcă am renunţat acum la publicarea indicelui, deşi am lucrat mai mult de jumătate. Probabil că el s-ar fi întins pe 2½ coli. Poate-l voi publica peste vreo zece ani ca vreun supliment sau în ediţia a doua. Acum pe lângă o erată, aş ţine să dau şi o listă a primelor maşini cilindrice introduse în deosebite oraşe. De aceea te rog şi pe d[umnea]ta să-mi spui când s-a adus prima maşină cilindrică (presă mecanică) la Fălticeni şi, de se poate, numele fabricantului, n[umă]r[ul] ei de ordine şi n[umă]r[ul] formatului, asemenea inscripţia cu anul de pe ea, dacă mai e la Fălticeni. Poate una din cauze pentru care cartea (3) mea n-a căpătat nici cel mai mic premiu de la Academie este că o parte din text este extras din Buletinul expoziţiei (4).
Salut, / Gr. Creţu / [Domnului Artur Gorovei, publicist, Fălticeni].
NOTE
- · Originalele celor două epistole, necunoscute, se află la Biblioteca Academiei Române. Bucureşti. Cota ʃ 45 (12 şi 20)/MLXXXV
(1) Una dintre ele aparţine lui Iordan Datcu, care în Dicţionarul etnologilor români. Ediţia a 3-a, revăzută şi mult adăugită. Bucureşti, Editura Saeculum I.O., 2006, p. 281, col. 2, afirmă că Grigore Creţu s-a născut la Ştefăneşti din judeţul Botoşani.
(2) Grigore Creţu menţionează că „După ultimele cercetări ale lui Artur Gorovei, Fraţii T. şi I. Tăutu începură în mai 1873 şi au tipărit până în toamna lui 1875“.
(3) I. Antonovici şi Gr. Creţu – Tipografiile, xilografiile, librăriile şi legătoriile de cărţi din Bârlad. Cu prefaţă şi note de acesta din urmă. Cu o privire asupra tipografilor din România de la 1801 până astăzi, în prefaţă. Şi 7 ilustraţii. Bucureşti, Imprimeria Statului, 1909, 124 pagini.
(4) Buletinul expoziţiei generale române (1907)
Nicolae SCURTU
