De-aş avea o sumă fabuloasă
De-aş avea o sumă fabuloasă
Mi-aş lua o mie de caleşti
Înhămând la fiecare, şase
Dragi femei cu sâni dumnezeieşti
Şi-as porni bezmetic la plimbare
Hăţuind voios coapsele mari
Şfichiuite, ca din întâmplare,
Cu biciuşca-mi fină de mărar.
Şi-as umbla prin burguri mai tot anul
Ca să-mi vadă lumea echipajul,
Iar pe capră,-n spate, blond, motanul
Mi-ar păzi onoarea şi bagajul
Cu-n rubin în dinţi şi trei pistoale
Doldora de gloanţe la centură.
Şi când înspumate, albe, goale,
Ele mestecând zabala-n gură,
Ar izbi nervoase cu piciorul,
Lin oprit alături de fântână
Eu le-aş adăpa cu binişorul
Şi le-as da să pape melci din mână,
Şi le-aş pune oje moi pe unghii
Şi în coame tragic centrifuge
Izuri iuţi ce-ar răscoli rărunchii
Gloatei desmăţate care muge.
Şi-aş pleca din nou cu spiţa roasă
De zefiri prin vechile poveşti.
De-aş avea o sumă fabuloasă
Mi-aş lua o mie de caleşti!
Emil BRUMARU
