Spirit geometric şi adânc, traversat de furtuni telurice şi ideatice, ironic şi generos, studios şi ascuns ca un iezuit, cucerind fundalurile cu dezinvoltură, cu timiditate de mimoză şi având agresivitatea unei reptile preistorice, Dumitru D. Bostan are ambiţia secretă de a face obiectele să cânte şi să zboare.
Râşnitele sale au motor cu combustie internă, cupele sale traiesc voluptatea unor guri mereu nesăţioase, melcii au viteză de deplasare şi de rotire a unor electroni, răsfrângerile vaselor lui sunt mitice şi mistice, atinse de un foc păgân sau divin.
Naturile sale dinamice cuceresc prin naturaleţe, pictorul intervenind într-o intimitate regăsită, cu fulgerări de tuşe decise, respaţializând materia abia cosmicizată.
Ceea ce impresiona până nu demult în pictura lui Dumitru D. Bostan era perfecta ştiinţă a exploatării efectelor luminii.
Dumitru Bostan jr. excela în naturi statice, obţinând “efecte de lumină” din sticlă, metal, stofe, cărţi, fructe etc.
Biruitoare sau învinsă, lumina strălucea pentru fiecare obiect altfel, misterios şi adevărat, orgolios şi tandru.
Privirea era ocrotită, rasfăţată chiar şi astfel între pictor şi privitor se stabilea o legătură complice de (re)cunoştintă.
Ultimele expoziţii ne arată un Dumitru Bostan complet metamorfozat. Indiferent parcă la tehnică (ulei, grafică, mozaic), Dumitru Bostan e acum foarte atent la culoare (preferă culorile “fundamentale”: roşu-verde-albastru, evident filtrate, distilate, combinate) şi la desen (îndeosebi în naturile statice).
Lucian STROCHI
