Biografia poetului, prozatorului, dramaturgului, jurnalistului, traducătorului şi memorialistului Eugen Herovanu (n. 31 august 1874, Piatra-Neamţ – 31 decembrie 1956) se impune a fi cercetată, cu maximă atenţie, spre a-i determina formaţia umanistă, rolul pe care l-a avut şcoala şi unii dintre dascălii săi, precum şi predebuturile sale în viaţa literară. E absolut necesară o investigaţie temeinică în arhivele şcolilor pe care le‑a frecventat, precum şi a revistelor, anuarelor şi monografiilor acestor unităţi de învăţământ, unde Eugen Herovanu s-a instruit şi s-a format pentru o carieră liberală. Încă din timpul studiilor universitare participă activ la viaţa literară şi culturală a Iaşului, căruia, peste ani, îi va închina una dintre cele mai frumoase şi mai emoţionante cărţi – Oraşul amintirilor (1) Epistolele sale, nu puţine, trimise lui Constantin Meissner, Mihail Sadoveanu, Corneliu Moldovanu, Artur Gorovei, Cezar Petrescu, Perpessicius, A.C. Cuza, Grigore Trancu-Iaşi şi altora, conţin elemente biografice, unele esenţiale, ce se cuvin a fi uzitate în elaborarea biografiei fizice şi intelectuale a unui scriitor aşa de talentat şi, totodată, aşa de puţin cunoscut de generaţiile mai noi. Epistolele pe care le-a trimis prietenului şi confratelui său, Cezar Petrescu (1892–1961), surprind prin francheţea şi naturaleţea unei doleanţe, atât de fireşti şi aşa de neechivoc exprimate.
Eugen Herovanu, deşi fusese membru al Societăţii Scriitorilor Români, avea nevoie pentru a intra în Uniunea Scriitorilor, creată după 1948, de unele referinţe şi recomandări, pe care le-a solicitat lui Cezar Petrescu şi Perpessicius. De o punctualitate, cu adevărat occidentală, atât Cezar Petrescu, cât şi Perpessicius îi întocmesc recomandările şi referinţele necesare accederii în Uniunea Scriitorilor. Ceea ce se şi întâmplă.
Bucureşti, 29 iulie 1951
Iubite domnule Petrescu,
Nu de mult am făcut o cerere de înscriere în Uniunea Scriitorilor. N-ai vrea să-mi dai, cu titlu de simple referinţe, câteva rânduri despre mine şi trecutul meu? Cel de-al doilea naş al meu va fi Perpessicius, care a acceptat cu bunăvoinţă rolul acesta. Te rog iartă-mă că-ţi tulbur cu asta liniştea vacanţei. Dar intrarea mea în Uniune, astăzi, mă interesează cu deosebire în legătură cu unele probleme actuale şi cu situaţia mea de pensionar, adică om de prisos, de om ieşit din câmpul muncii. Cu o cordială strângere de mână şi bune urări de sănătate. Eug[en] Herovanu
[Tovarăşului Cezar Petrescu, scriitor, comuna Buşteni, raionul Sinaia, regiunea Prahova; Eugen Herovanu, strada Episcopiei, nr. 5, Bucureşti, I].
Bucureşti, 5 august 1951
Iubite domnule Petrescu,
Îţi mulţumesc din toată inima pentru calda bunăvoinţă cu care te-ai grăbit să răspunzi cererii mele. Desigur că frumoasele referinţe pe care le dai despre mine şi despre trecutul meu îmi vor fi de mare folos în această împrejurare. Cred că formele ce mai sunt de îndeplinit nu vor întârzia prea mult. Modul cum am fost întâmpinat la Uniune şi asigurările pe care le-am primit, mă fac să cred aceasta. Dacă totuşi va fi nevoie, voi ţine seama de sfatul pe care mi-l dai şi voi informa pe amicul nostru Mihail Sadoveanu. Aş fi vrut, cu ocazia aceasta, să-ţi trimit ultima mea lucrare, din 1946, Castele în Spania2, căci ţineam s-o cunoşti şi să-ţi arunci ochii pe o anume pagină din cuprinsul ei în care se reflectă ceva din vechea admiraţie pe care o am pentru d[umnea]ta şi pentru opera d[umi]tale. Cum n-am, însă, decât un singur exemplar disponibil, iar cartea e demult epuizată, n-am vrut să risc ca ea să se piardă la poştă. Îmi rezerv, însă plăcerea de a ţi-o oferi când te vei întoarce în Bucureşti. Până atunci te rog să primeşti o bună şi amicală strângere de mână. Eug[en] Herovanu
[Tovarăşului Cezar Petrescu, scriitor, Buşteni, raionul Sinaia, regiunea Prahova; Eugen Herovanu, strada Episcopiei, nr. 5, Bucureşti, I].
NOTE
* Originalele celor două epistole, inedite, se află la Biblioteca Academiei Române. Cota
(1) Eugen Herovanu ~ Oraşul amintirilor. Bucureşti, Editura „Adevărul“ S.A., [1936], 398 pagini.
(2) Eugen Herovanu ~ Castele în Spania. Bucureşti, Editura Socec, 1946, 224 pagini.
Nicolae SCURTU
