Unul din poeţii nemţeni foarte prezenţi în presa literară de dinainte de 1989, cu realizări notabile în creaţia lirică, autor al mai multor volume de poezie, scriitor care în acest decembrie ar fi împlinit 67 de ani, a fost Ion Cârnu. Născut la 19 decembrie 1947 în satul Borniş, comuna Dragomireşti, Ion Cârnu face şcoala primară în satul său natal după care se pregăteşte în meseria de operator chimist la Grupul şcolar de chimie Piatra Neamţ. A urmat şi cursurile liceului teoretic „Calistrat Hogaş” din Piatra Neamţ şi a lucrat ca operator chimist la Săvineşti până la desfiinţarea uzinei. Prin 1976 a dat examen la Facultatea de Istorie şi Filosofie din Iaşi, dar a abandonat repede. Talent înnăscut, Ion Cârnu s-a afirmat de tânăr în poezie, scrierile sale fiind găzduite de presa vremii, inclusiv de cele mai prestigioase reviste literare din ţară. A participat la activitatea cenaclurilor literare din Piatra Neamţ, în calitate de membru al acestora sau invitat de onoare.

Cu prilejul concursurilor literare din ţară a obţinut, alături de colegii săi nemţeni întru poezie, prestigioase premii naţionale. Ion Cârnu a debutat în presa literară în anul 1969, în revista “Ateneu” de la Bacău, iar editorial relativ târziu, în anul 1985, prin apariţia într-un volum colectiv a grupajului de versuri „Olimpiada mugurilor”, la editura Junimea din Iaşi, grupaj bine primit de critica literară a vremii, după care a publicat încă alte volume de poezie precum „Pasăre şi delfin” – editura Congalpress Bacău, „Zbori la mine, primăvară” – editura Panteon, dar şi cărţi cu valoare documentară precum „Satul din univers” (monografie), „Caragiale în Neamţ”, „Drumuri eminesciene – itinerarii în Neamţ”, ultimele trei apariţii la editura Nona din Piatra Neamţ.

Cea mai importantă carte a sa, documentară, “Caragiale la Neamţ”, pune la îndemâna cercetătorilor şi a istoricilor literari atât fapte de arhivă, inedite, cât şi interpretări originale, destul de pertinente, din viaşa şi activitatea marelui nostru dramaturg, ca revizor şcolar cu sediul la Piatra Neamţ, între 1 octombrie 1881 şi 28 februarie 1882, pe vreme când ministru al Cultelor şi Instrucţiunii Publice era pietreanul nostru V.A. Urechia, un mare fiu al judeţului. Membru al Uniunii Numismatice din România, Ion Cârnu a fost de-a lungul întregii sale vieţi un mare colecţionar, poate cel mai important din Neamţ. Colecţiile sale de monede, manuscrie, călimări, plăci de patefon etc cuprind piese rare, de valoare documentară inestimabilă. De altfel, o parte dintre ele au fost prezentate publicului din Neamţ şi din ţară în numeroasele expoziţii la care a fost participant şi la Televiziunea Română. În prezent nu se mai ştie dacă această impresionantă colecţie mai există. Ion Cârnu şi-a dăruit viaţa poeziei şi obiectelor rare, activităţi nobile pe care le au doar oamenii aleşi. El a fost unul dintre ei. (N.S.)