Iureşul fuziunii dintre PNL şi PDL pare gata domolit pe sectorul partidului istoric. Se confruntă cu probleme interne ce amintesc de anii în care unificarea liberală se făcea prin… divizare. Conturarea grupului din jurul lui Călin Popescu Tăriceanu devine o serioasă ameninţare la adresa proiectului anunţat în pripă imediat după alegerile europarlamentare de luna trecută. Doctrina şi identitatea politică sunt scoase în faţă, dar seamănă a faţă de masă. Pe masa propriu-zisă sunt schiţate schemele care să-i aducă din nou în jocul de putere, în apropierea guvernării, dacă nu chiar de unde au plecat. Varianta bazată pe victoria unui preşedinte de dreapta, care să impună repede un premier din aceeaşi zonă politică, se încurcă tot mai serios în calcule. PSD nu doarme şi nu dă semne că ar avea emoţii în privinţa unei majorităţi parlamentare confortabile. Mai mult de-atât, emoţia îşi face loc de fapt în rândurile liberalilor legitimaţi la PNL. Există riscul să piardă alianţa electorală de dreapta, după cum există şi riscul să ţină fără eforturi capul de afiş al băşcăliei naţionale, indiferent dacă li se rupe sau nu partidul. Cum reuşesc ei singuri să se faulteze şi să se scoată din joc nu le-o potriveşte nicio cooperativă politică ostilă. Ne-au agasat efectiv cu trecerea la Partidul Popular European şi cu înrolarea euroaleşilor la grupul politic cu pricina din Parlamentul European în regim de urgenţă, înainte de congresul nemaipomenit de extraordinar. Când colo, ce să vezi? N-au cum trece, nu-i lasă statutul partidului. Dacă se mută înainte de schimbarea statutului, trebuie daţi afară. Acelaşi statut, se ştia deja, a încurcat şi legitimitatea discuţiilor privitoare la noua alianţă şi fuziune.
Confuzia şi presiunea acumulate în PNL sunt atât de mari, încât taberele anunţate se redesenează, se completează, se subţiază din două-n două zile. Mai e puţin şi bătălia pe funcţii se va duce în stradă. Când îşi aduc aminte, se ocupă de noile majorităţi anunţate în consiliile locale. Culmea-i că acestea reprezintă primul test real pentru înţelegerea cu PDL. Până la puterea cea mare, răsturnarea socotelilor din teritoriu asigură temelia colaborării. Ba poate reconfigura cu totul parametrii alianţei la scară naţională, fără a lua în calcul pentru moment alte tulburări conexe. Cele din urmă vor veni când le-o fi lumea mai dragă exact din diversitatea celor cooptaţi la majorităţile locale, căci din ce adună PNL şi PDL nu-i obligatoriu să le iasă „jumătate plus unul”. De la atitudinea aceea milităroasă şi declaraţiile autoritare din primele zile, la realitatea dată de numărarea consilierilor locali, e un drum tare lung. PDL e în poziţia, în situaţia de-a aştepta, de-a veghea. La PNL, scapă câte unul ca Marian Petrache în public şi zice: „În partid nu se cunoaşte după ce statut funcţionează”. E preşedinte al CJ Ilfov, vizează o funcţie importantă după congres. Până şi Garcea sau Axinte îl pot lămuri că „funcţionează” după statul în vigoare, ăla de nu se pupă cu PPE, nu după proiectul asupra căruia încă nu s-au înţeles, care proiect va deveni oricum istorie dacă se ajunge la fuziune…
Viorel COSMA
