Societatea românească suferă transformări majore în toate sferele vieţii sociale, iar criza financiară are un impact semnificativ asupra capacităţii întreprinderilor şi administraţiilor locale de a angaja tinerii absolvenţi care, deşi bine pregătiţi teoretic, se confruntă cu lipsa de experienţă în domeniile în care firmele ar dori să îi angajeze. Companiile care operează în România, mai ales cele multinaţionale, pun accent în mod special pe practică (internship), experienţa efectiv dobândită în timpul învăţământului liceal şi universitar.
Drept urmare, în vederea promovării incluziunii sociale, considerăm că avem nevoie de un cadru de reglementare care să garanteze siguranţa locurilor de muncă pentru tineret în România, precum şi de o serie de instrumente inovatoare pentru a oferi sprijinul necesar, inclusiv parteneriate între sectorul public şi privat. Trebuie avut în vedere faptul că de foarte multe ori activitatea de practică este văzută de elevi şi studenţi ca o simplă formalitate, aceştia obţinând adeverinţă de practică de la societăţi comerciale fără a efectua în mod serios stagiul.
Consider extrem de importantă o mai mare implicare a dascălilor în explicarea necesităţii efectuării stagiului de practică elevilor şi studenţilor, mai ales în contextul în care marile companii multinaţionale solicită la angajare cunoştinţe practice solide. Elevii şi studenţii vor înţelege că prin efectuarea stagiului de practică posibilităţile reale de angajare cresc exponenţial. Totodată, vor fi necesare modificări legislative pe care să le aducă Parlamentul în domeniul pieţei muncii, al creşterii capacităţii de inserţie profesională a elevilor şi studenţilor în cadrul societăţilor comerciale.
O altă problemă o reprezintă perioada şi durata programelor de practică. În acest moment, programele de practică au loc exclusiv la finalul semestrului şi doar pentru o perioadă scurtă, de câteva săptămâni. Considerăm insuficientă această perioadă de timp, în primul rând pentru că se restrânge mult aria posibilităţilor de a învăţa din această activitate, iar angajatorii nu au timpul necesar să vadă o evoluţie reală a elevului sau studentului practicant. Este nevoie ca practica să se desfăşoare în orice perioadă a anului şi pe o durată mai lungă, oferind reale posibilităţi de angajare pentru tineri şi, în acelaşi timp, oferind o gură de aer necesară mediului de afaceri care suferă de pe urma îmbătrânirii forţei de muncă. Apreciem ca fiind esenţială sprijinirea Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă pentru a spori calitatea şi acoperirea serviciilor acesteia, în vederea combaterii şomajului în rândul tinerilor. O altă problemă cronică pentru mediul de afaceri, în contextul crizei economice şi sociale, o reprezintă îmbătrânirea forţei de muncă.
România se confruntă cu o serie de dificultăţi în ceea ce priveşte competitivitatea economică, productivitatea muncii fiind scăzută, iar una dintre cauzele principale fiind îmbătrânirea forţei de muncă. Nu trebuie însă trecută cu vederea contribuţia la aceste dificultăţi a mediul de afaceri slab dezvoltat şi a insuficientei susţineri a cercetării şi dezvoltării.
Considerăm necesară o atenţie sporită adusă îmbunătăţirii competenţelor lucrătorilor mai în vârstă, care sunt vulnerabili în mod special la restructurarea economică. Promovarea formării continue, adică a învăţării pe tot parcursul vieţii, trebuie să devină una dintre priorităţi pentru a-i ajuta pe oameni să se reorienteze către sectoare cu înaltă valoare adăugată. Trebuie identificate căi mai uşoare de învăţare pentru a facilita tranziţiile între faza de muncă şi cea de învăţare, prin standardizarea programelor de învăţare şi integrarea învăţării cu sistemele de orientare profesională.
Considerăm necesar ca Guvernul României, prin ministerul de resort, să revizuiască şi să consolideze politicile active în domeniul pieţei forţei de muncă, asigurând servicii de formare şi îndrumare individualizate pentru fiecare elev şi student şi pentru forţa de muncă activă.
Deputat Marian ENACHE
