De bine ce publicul era stârnit şi cât de cât curios să vadă ce mişcări de trupe se vor produce cu repeziciune, migraţia aleşilor locali nemţeni e încă marcată de frământări. S-a spus că nu e nicio grabă, că 45 de zile reprezintă un termen generos pentru negocieri şi răzgândiri. Cu legile şi ordonanţa de urgenţă a guvernului sub nas, mulţi că crezut că lucrurile vor merge de la sine pe făgaşul dorit, negociat sau, de ce nu, impus cu discreţie. Le-a scăpat un singur amănunt: lectura statutelor de partid. Legea partidelor politice nu intră în amănunte şi lasă în seama statutului reglementarea dobândirii calităţii de membru. În mare, parcursul e cam acelaşi, dar sunt şi suficiente diferenţe.
La Partidul Naţional Liberal, solicitarea de înscriere se depune la organizaţia locală, de domiciliu, la cea teritorială sau, în cazuri deosebite, la Secretariatul General. Se discută în Biroul Politic Local, în prezenţa candidatului şi, în caz de aprobare, în cel mult 30 de zile merge pentru validare la Biroul Teritorial, acesta având termen de maxim 15 zile pentru a se pronunţa. Nu se prevăd expres căi de atac a invalidării.
Interesant este ce se întâmplă la PDL. Cererea se pune la afişierul organizaţiei în 3 zile, după care timp de 10 zile se aşteaptă contestaţii şi obiecţii. La expirarea termenului, candidatul e invitat la prima şedinţă de Birou Permanent Local pentru a se discuta cererea. Dacă este respinsă, poate sesiza în alte 10 zile Biroul Permanent Judeţean care îl cheamă la audieri. Decizia poate fi încă o dată contestată la Comisia Judeţeană pentru Integritate, Statut şi Litigii, fie de candidat, fie de terţi, după care rămâne definitivă.
La PSD, partid spre ale cărui achiziţii se îndreaptă toate privirile, alte reguli. Adeziunea se afişează la sediul organizaţiei locale din unitatea administrativ-teritorială de domiciliu sau se publică pe site-ul celei judeţene, urmând un termen de 30 de zile în care poate fi contestată de orice membru de partid sau persoană interesată. Curg apoi alte 30 de zile în care Biroul local să hotărască asupra admiterii sau respingerii ori a contestaţiilor. Fiindcă PSD nu lasă loc de surprize, lipsa unei hotărâri înseamnă admiterea adeziunii. Pe scurt, înseamnă că îţi trebuie între 30 şi 60 de zile ca să devii membru, dacă devii, dacă nu se răzgândesc. Importante sunt primele 30, deschise contestaţiilor, de unde rezultă o explicaţie pentru cele 45 de zile acordate transferurilor, în loc de 15 cum se vorbise la început.
Din aceste trei exemple rezultă limpede cât de mare este confuzia între depunerea adeziunii la un partid şi aprobarea acesteia. Lăsând deoparte termenele, sunt de reţinut mecanismele statutare prin care un birou politic se pronunţă. Dar cel mai căutat document de studiu, în aceste zile, este altul decât cele de mai sus. E statutul Partidului Liberal Reformator. După cum se preconizează, aprobarea adeziunilor în Neamţ stă în decizia preşedintelui Ion Asaftei şi a Biroului Politic judeţean. Cum Dorinel Ursărescu a uitat să anunţe oficial şi publicul despre trecerea la PLR, dar se spune că garantează, la Bucureşti, lotul deja anticipat de aleşi locali ce vor pleca din PNL, Asaftei e în poziţia de a filtra, de a alege, astfel încât să reducă la minim influenţa deputatului în organizaţie. Încurcătura aleşilor vizaţi e desăvârşită fiindcă din PNL vor să plece la mai bine. La PDL se duc degeaba, la PSD sunt locuri rezervate la coadă, iar statutul de independent îi aruncă, în special pe primari, în altă capcană. Ca să vezi, le rămâne UNPR.
Viorel COSMA
