Protestele elevilor din întreaga țară față de indolența și sărăcia Ministerului Educației, care nu le-a decontat banii pentru abonamente, au dus la devoalarea unor situații incredibile, cel puțin la prima vedere. Autoritățile, prinse pe picior greșit și pasibile de a plăti bani grei în eventuale procese, au căutat motive pentru a justifica amânarea plăților. Unul dintre ele ține de prețurile practicate de transportatori, care, de multe ori, nu au nicio noimă, dacă te referi la același număr de kilometri. Județul Neamț, care ocupă locul al treilea, cu 7.105 abonamente, poate fi și un model de practici ciudate în privința costurilor și a justificării lor.
* Șmecherii sau jaf la drumul mare?
Pentru a arăta că acuzele îndreptate către transportatori sunt adevărate, Ministerul Educației a publicat datele privind tarifele percepute de firmele care asigură transportul elevilor. Documentul oficial cuprinde, pentru luna martie, kilometrii parcurși și numărul de elevi.
Să luăm un exemplu: cea mai scurtă navetă, de 3 kilometri, are prețuri năucitoare, între 15 lei și 166 de lei lunar, în funcție de operatorul de transport. În Neamț, la Roman, o firmă onorabilă, SC Pristyl SRL, a încasat pe un abonament 125 de lei. Pentru 3 km. Pe aceeași distanță, dar în Sibiu, un elev plătea 15 lei pe lună. Diferența de 110 lei, pe care o plătesc elevii nemțeni în plus, probabil se justifică prin nivelul de civilizație. Sau reprezintă o taxă de management performant. Să nu credeți că la distanțe mai mari nu avem diferențe semnificative.
Pe un traseu de 50 de kilometri, costul abonamentelor diferă, de la 42 de lei până la 491 de lei lunar, conform datelor furnizate de către Ministerul Educației.
Un alt exemplu: operatorul de transport Conpastru, din Piatra Neamț, a stabilit pentru 37 de km costul unui abonament la 398 de lei. Ne informează Ministerul. Pentru conformitate, luăm un exemplu din Banat: în Timișoara, un operator practica prețul de 70 de lei pentru aceeași distanță. Probabil, aceeași taxă pentru management performant local. Există și diferențe locale semnificative, ca să nu ziceți că ne raportăm doar la zona Ardealului. Societatea Servin Trans, din Neamț, încasează 440 de lei lunar/ abonament, pentru distanța de 36 de km, în timp ce firma Flozampet din același județ, la aceeași distanță cere doar 100 de lei. Cum nimeni nu a sesizat oficiul Concurenței sau Protecția Consumatorilor, probabil că totul este în ordine. Păgubiți, la nivel de buget, sunt elevii și părinții lor. Mega Travel este o altă societate de transport care ocupă un loc fruntaș în topul costurilor la abonamente pentru elevi: pentru 42 de km cere 362 lei, în timp ce Transmoldavia face același servicu, ca număr de kilometri, pentru o sumă mult mai mică – 158 de lei.
*Justificări tehnico-tactice
Transportatorii din Neamț justifică prețul abonamentelor prin faptul că drumurile sunt proaste, iar lucrările de întreținere a mașinilor sunt mari.
„Noi am stabilit 4 lei pe km la autobuz mare și 3 lei pe microbuz. Prețul se reflectă în cheltuielile pe reparații, din cauza drumurilor proaste, cheltuielile cu șoferii și întreținerea mașinilor”, a spus Constantin Adrian Ciobanu, administratorul firmei de transport Mega Travel.
„Prețurile rezultă din costurile pentru carburanți, piese de schimb, taxe și impozite, salariați, amortismente, beneficii”, a spus și Costel Munteanu, administratorul firmei Patru Plus Trans.
„În funcție de zilele lucrătoare. Așa mi-au spus șefii mei. Nu știu exact prețul pe kilometru”, ne-a spus, cu titlu conspirativ, un reprezentant al firmei Transmoldavia, nedorind să-și dezvăluie identitatea.
* Soluția miracol a ministerului: bursă de transport
Intenția Ministerului Educației de a vira bani în contul elevilor, sub forma unei burse suplimentare de transport, nu ar rezolva decât o parte din cheltuiala elevilor. Ce se întâmplă cu diferențele uriașe de tarife? Dacă transportatorul, care vine pe traseu după o licitație câștigată, va vrea să pună 1.000 de lei abonamentul, ce va face elevul și ce va face ministerul? În acest context, situația poate recidiva, dacă nu se ajunge la o înțelegere între transportatori și Ministerul Educației. Sau la o reglementare legală, de genul abonamentul școlar are un anumit tarif, elevul primește un card de identificare, iar banii, conform tarifului, se virează direct transportatorului. Ar fi mai simplu, elevii nu ar mai umbla cu bani, crește numărul cardurilor și toată lumea ar fi fericită. Întrebarea este: doresc Ministerul și Guvernul așa ceva?
Marian TEODOROF
