Nu de mult la Liceul Rareș s-o încheiat un concurs în care ideile junilor despre cum o să fie lumea când ei o să fie bunici și în care s-o prezentat lucruri multe frumoase și deosebit de interesante. Unul din ele a fost o imprimantă care scoate obiecte tridimensionale și care o aprins imaginația privitorilor care s-o pus repede pe întrebate. Cea mai haioasă din ele a fost dacă imprimanta asta poate scoate și șosete, aspect care l-o lăsat ca la dentist pe distinsul prezentator al obiectului. Acuma după ce i s-o explicat care-i treaba cu șosetele omu o râs, deși noi am fi întrebat dacă poate face o imprimantă care să-i scoată omului șosetele din picioare, pe care punem rămășag că cineva ar fi cumpărat-o moment.
Și tot legat de șosete, istoria recentă a clubului de fotbal de la noi o înregistrat schimbări de antrenori, care s-o cam perindat la fel ca și accesoriul pentru chicioare pomenit la debut. Pe la colțuri se vorghește că se caută cu aprindere un investitor care să bage banu cu găleata și să culeagă picăturile, că echipa nu se simte prea bine și lumea e speriată că iar ajunge să joace la matinee. Acuma din ce am mai săpat și noi, lucrurile se cam agită degeaba pencă la cum se pune problema licențierii de către noua conducere de la fotbal, sunt cluburi mult mai mari și mai bățoase care nu au cum să pupe licență de liga unu, așa că … bravii noștri fotbaliatori pot să joace liniștiți la fel ca până acuma. Adică prost.
De-o bucată de vreme se plimbă pren județ un ficior de mare investitor de la noi și se dă fudul că-i vorba ca să scape la conducta cu bani, adică la un buluc de contracturi de la capitală tremise de pretenu său vicepremierele către firma lui tat-su. Acuma, după ce ne-am râs pe noi, că omu poate face așa ceva în gura mare, ne-am gândit să urmărim care-s contractele alea mari de care zice omu și mai ales cum o să ajungă ele aici, dacă toată lumea știe asta și mai cu seamă dacă se începe a pune întrebări. Cumătru zice să stăm deoparte, că mai este beizadele la care vorbește gura fără neuron, deci pomenitul de aici n-ar fi nic primu, nici ultimul. O să vedem totuși dacă tat-su o zice ceva ori o să-I astupe pe unde mănâncă. Videm.
