Problemele muntenilor s-au auzit clar și răspicat în Parlamentul României, după ce deputatul colegiului 8 Valea Muntelui, Marian Enache, într-o declarație ce-i drept politică, pentru că altfel nu se poate, a atras atenția asupra situației fondului forestier al localităților din colegiul său. Deputatul Marian Enache a punctat în documentul depus la Parlament aspecte pe care le-a semnalat și Curtea de Conturi în diverse ocazii. Bunăoară, că s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafeţe mult mai mari decât cele pe care le aveau cu adevărat în 1948 sau pentru păduri care au fost expropriate de stat prin reforma agrară ori pentru care statul a plătit, cu titlul de despăgubiri, sume uriașe în raport cu valoarea reală.
”Declaraţia politică se referă la situaţia fondului forestier din localităţile aflate pe Valea Muntelui, care constituie Colegiul uninominal nr. 8, județul Neamţ. Administrarea pădurilor în condiţii de rentabilitate şi cu respectarea regimului silvic este dificilă în condițiile fărâmițării proprietăţii. În funcţie de tradiţie şi modele culturale, în ţările europene s-au dezvoltat diferite sisteme de administrare menite să compatibilizeze interesele generale ale societății şi interesele proprietarilor, fiind adoptate sisteme de administrare bazate pe asociere sau în care statul preia asupra sa funcţia administrării (ocoalele de regim silvic). România a optat pentru menţinerea unui sector public semnificativ, gestionarea durabilă a pădurilor în interes general.
Legile de retrocedare, elaborate în trepte, confuze şi lipsite de viziune au facilitat abuzurile, conflictele, litigiile etc., iar legislaţia administrării şi controlului pădurii a fost decuplată de cea a reconstituirii drepturilor de proprietate, cu efecte negative în pădurile proprietate publică a statului. Confuziile și carențele din legislația ce privește retrocedările de fond forestier au fost speculate prompt în favoarea lor de către entități, forme asociative și persoane fizice care nu aveau nici un drept, și au indus în eroare unele instanțe de judecată.
Proprietatea publică a statului asupra pădurilor s-a diminuat prin reconstituiri sau, mai bine zis, de cele mai multe ori, prin constituiri abuzive de drepturi de proprietate, autorităţile publice manifestând adeseori o inexplicabilă indiferenţă și pasivitate.
Condiţiile naturale de relief, coroborate cu defrişări şi cu modul de gospodărire a fondului funciar, au dus la accentuarea proceselor de torenţializare a reţelei hidrografice şi de eroziune a solului. În multe comune din Colegiul uninominal nr. 8, județul Neamț (orașul Bicaz și comunele Bicazu Ardelean, Ceahlău, Fărcașa, Grințieș, Hangu și Poiana Teiului), aceste procese afectează grav sistemele de lucrări pentru gospodărirea apelor şi de interes hidroenergetic, căile de comunicaţii, localităţile, drumurile forestiere etc. Pe Valea Muntelui, Colegiul uninominal nr. 8 din județul Neamț s-au făcut solicitări de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafeţe mult mai mari decât cele deţinute în mod real în anul 1948 de către autorii deposedaţi; suprafeţe de teren cu vegetaţie forestieră expropriate de stat prin legile de reformă agrară sau pentru care statul a plătit despăgubiri sume uriaşe în raport cu valoarea reală a terenurilor expropriate; păduri grevate de sarcini în favoarea statului şi care fuseseră preluate de acesta în contul unor creanţe, în special credite contractate de la instituţii de credit deţinute de statul român sau terenuri forestiere incluse prin legile de armistiţiu în categoria „bunurilor inamice”. De asemenea, s-au făcut solicitări de reconstituire de către persoane fără vocaţie succesorală, reprezentanţi nelegali sau contestaţi ai unor forme asociative de proprietate, împuterniciţi prin procuri a căror autenticitate nu poate fi verificată întrucât sunt emise în străinătate etc.
Multe dintre cereri nu au fost susţinute de documente din care să rezulte drepturi de proprietate propunându-se proba cu martori şi expertize extrajudiciare, iar înscrisurile nu constituiau titluri de proprietate (cărţi funciare, documente eliberate de arhivele statului) ci informaţii relative sau chiar eronate. Totodată, s-au prezentat și documente vechi (chiar înainte de 1920) a căror relevanţă este mai mult decât discutabilă deoarece proprietăţile, în majoritatea cazurilor, au suferit modificări semnificative (exproprieri, vânzări făcute de proprietari, partaje etc.) astfel încât la nivelul anului 1948, suprafeţele de pădure deţinute de autorii deposedaţi erau mult mai mici sau nu mai existau deloc. Dosare de acest tip au fost soluţionate favorabil sau prin procedură administrativă prevăzută de Legea nr.18/1991, cu modificările şi completările ulterioare sau prin hotărâri judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile.
Comisiile judeţene au validat, în unele situații, suprafeţe de teren forestier mai mari decât cele deţinute în mod real de autorii deposedaţi şi chiar decât cele consemnate în dispozitivul hotărârilor judecătoreşti sau pe alte amplasamente deşi, acestea, la momentul pronunţării hotărârilor erau libere. Unele instanţe au dispus reconstituirea dreptului de proprietate pe suprafeţe mai mari decât cele deţinute în mod real de autorii deposedaţi şi chiar decât cele cuprinse în limitele naturale (culmi, văi, cursuri de apă etc.) indicate în acte ca limite ale proprietăţii, neţinând cont de faptul că astfel de limite nu puteau fi modificate în timp. În dispozitivul hotărârilor judecătoreşti sunt indicate amplasamente pe care fuseseră reconstituite în mod legal drepturi de proprietate sau pe care se aflau construcţii, amenajări forestiere (active corporale realizate din fonduri publice) care nu erau retrocedabile ci numai transmisibile cu titlu oneros”, se arată în actul semnat de deputatul Enache.
(C.T.S.)
