Parcă pentru a convinge opinia publică, eventual şi cititoare de gazete, că şi prefectul este om, am primit ieri un comunicat post-reuniunea Colegiului Prefectural. Ni se prezintă un suflet sensibil, capabil să rezoneze emoţional (şi instituţional), plin de amabilitate, poate chiar prea plin, şi de gratitudine. Pare că dl. Ioan Vlad Angheluţă, înalt funcţionar public vremelnic aflat în funcţia de prefect al judeţului Neamţ, a intrat într-o cursă contra cronometru de acumulare de capital. De imagine.
Aflăm că reuniunea a început cu prefectul care „a adus mulţumiri şi a felicitat pe toţi cei implicaţi în gestionarea ultimelor situaţii de urgenţă care au avut loc pe teritoriul judeţului Neamţ”. «Felicit salariaţii din cadrul Inspectoratului Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă şi pe domnul inspector şef pentru profesionalismul cu care au gestionat ultimele situaţii de urgenţă deosebit de grele cu care s-au confruntat la nivelul judeţului. Şi vreau să mă refer la ultima intervenţie pe care au avut-o şi la care am fost şi eu prezent, cea de la Săvineşti. Şi acum simt emoţia pe care am trăit-o în acele momente văzând mobilizarea exemplară a pompierilor noştri pentru limitarea efectelor, dăruirea, spiritul de sacrificiu având în vedere mediul extrem de toxic în care s-a desfăşurat misiunea. În acelaşi timp vreau să evidenţiez efortul celor de la SMURD, al serviciilor voluntare pentru situaţii de urgenţă de la Roznov şi GA PRO CO Chemicals, precum şi al altor instituţii prezente acolo. Mulţumesc tuturor şi încă o dată felicitări», a spus prefectul Ioan Vlad Angheluţă, ceea ce, desigur, a condus la reacţia absolut firească (şi instituţională) a colonelului Ioan Niţică, de la ISU, care, spune acelaşi comunicat, „a mulţumit pentru felicitările primite şi a vorbit pe de o parte despre rolul instituţiei pe care o conduce în gestionarea situaţiilor de urgenţă în general, iar pe de altă parte despre intervenţia avută în data de 11 august a.c., la SC VESTEL SRL Săvineşti, cu prezentare de detalii tehnice”.
În incendiul de la Săvineşti şi-a pierdut viaţa un om. Dl. prefect a fost acolo, remarcându-se prin luciul deosebit al pantofilor săi maro şi zelul excesiv de care a dat dovadă, “gestionând” situaţia mai mult de-o grămadă, convocând la faţa locului şi pe cine a trebuit, şi pe cine n-a trebuit, doar aşa, pentru că poate, şi alungând ostentativ presa dincolo de aşa-zisa zonă de protecţie, doar aşa, pentru că merită. Pentru aprecierea pompierilor, se cuvenea o vizită la cazarmă şi eventual o strângere bărbătească de mână, dacă felicitările erau sincere şi dezinteresate. Pentru un cadru oficial, aşa cum era Colegiul Prefectural, şi tragic, aşa cum este moartea bărbatului de 32 de ani, felicitările chiar nu-şi aveau rostul. Chiar dacă merge cronometrul…
Dana OSTAHIE
