0:00

Vedem pe stradă, întâlnim în diverse locuri și împrejurări pe majoritatea căpeteniilor de la Curtea lui Gheorghe Ștefan. Nu vodă, că ăla a încheiat socotelile lumești pe la 1668 – despre cel de trei ori ales de pietreni e vorba. Pe chipul și în atitudinea căpeteniilor nu e nici urmă de emoție, de jenă. Au renunțat la triumfalism, însă nu e suficient. Nu se ascund încă din proprie inițiativă și, la modul serios, nu cată nimeni să le-ascundă. Ca mai ieri proslăveau toate gugumăniile pământului ambalate ca binecuvântări divine pe capul nostru. Nu conta că se găsea câte unul să ridice glasul contra prăpădului din oraș – călcau totul în picioare, zdrobeau sau cumpărau și ultima rezistență. Parcă aveau ciudă pe banul public. Căpeteniile astea au fost părtașe la compromiterea viitorului orașului. Din creditele luate fără urmă de discernământ n-am ales nici confort, nici civilizație. Sub antetul rânjit al dezvoltării, se vorbea aiuritor despre generarea unor valuri de locuri de muncă și multiplicarea banilor așa-zis investiți de ziceai că municipalitatea noastră e pui de Caritas umflat de steroizi. La fel ca la Caritas, doar „inițiații” au câștigat fabulos. Diferența semnificativă e că-n schema piramidală născută la Brașov și dezvoltată la Cluj nu s-a jucat pe bani publici.

Ce se-ntâmplă-n aceste în zile la altă curte, la Curtea UE, intrigă mai rău ca predarea statelor membre în fața băncilor. Jean-Claude Juncker, președintele Comisiei Europene, promovează o schemă de investiții pe următorii trei ani în care zice c-o să atragă cel puțin 315 miliarde de euro pornind de la un fond de 21 miliarde euro asigurat de Comisie (16 miliarde) și Banca Europeană de Investiții (5 miliarde). Conform planului cum nu se poate mai seducător, prezentat în Parlamentul European, fiecare euro public ar aduce investiții de 15 euro printr-un efect de multiplicare. Va fi instituit un Fond European pentru Investiții Strategice ce se va axa pe investiții în infrastructură (în special în rețelele de internet în bandă largă, precum și în infrastructura de transport din centrele industriale), în educație, cercetare și inovare, în energia din surse regenerabile, în IMM-uri și întreprinderi cu capitalizare medie. Interesant e angajamentul legat de locurile de muncă generate în Uniune de atâta bănet: până în 1,3 milioane. E vizibil că politicienii sau consultanții carpato-danubiano pontici nu și-au băgat coada. Făceau iute, din condei, 13 milioane, dacă nu săreau direct la o multiplicare cu 15.

De-a dreptul novatoare se anunță adjudecarea proiectelor. Câștigătorii ar urma să fie desemnați de tehnocrați independenți, nu de politicienii sau birocrații de la Bruxelles, fără a fi stabilite cote prealabile pentru fiecare stat membru în parte.

Crede cineva o asemenea poveste? Deocamdată gânditorii noștri serioși într-ale economiei tac. Nu este exclus să se teamă că, și dacă schema de multiplicare funcționează, românii sigur o strică sau rămân pe-afară. La lucruri serioase ne prindem urechile, pe când la șmecherii, golănii și prostii fără seamăn deținem resurse certe de expertiză chiar la Piatra Neamț. Ca mâine scoate capul vreun băiet de căpetenie locală și-anunță un cosmodrom după Pietricica în loc de clinică de oncologie pe Cârloman…

Viorel COSMA

Articolul precedentMai bea omu, dar după ce mănâncă!
Articolul următorMăstăcăneanu: ”Criza și DNA sperie investitorii”