Din lista de evenimente mirabile organizate în România, unul dintre cele cvasinecunoscute la Piatra Neamț a început pe 28 iunie și se încheie pe 14 septembrie. Nu e ușor accesibil, dar nici peste mână cu totul. De marți până duminică, seară de seară, în două locații din Capitală alese inspirat și cu tâlc – centrul istoric și restaurantul „La Conu’ Iancu” de la Hala Traian – se ține Festivalul „Bucureștii lui Caragiale”. Ediția din acest an (conține 32 de titluri de spectacole și 139 de reprezentații) este dedicată împlinirii a 555 de ani de la prima menționare oficială a târgului într-un document aparținând Cancelariei domnitorului Vlad Țepeș. Resursele financiare și artistice puse la bătaie, dublate de audiența garantată, nu se compară cu ce s-ar putea inventa într-un oraș pârlit, fudul și oprimat ca Piatra Neamț, dar contează intenția și gestul.
Ani la rând, din acel fatidic 2004 încoace, ni s-a băgat pe gât o suprarație de strategii turistice și culturale. Un premiu Oscar, la categoria film străin cu proști, mai lipsea. Dacă sforarilor noștri consacrați le dădea cineva ideea, erau în stare să mituiască și Academia Americană de Film. Sume uriașe de bani publici – pentru uituci, și fondurile europene sunt bani publici – au încăput pe mâna, buzunarele și conturile unor prăduitori asociați stăpânirii locale. Încă se fac cercetări în ideea de a descoperi alt oraș din țară angajat în promovarea între propriile hotare a ceea ce știe și coșul de gunoi că nu există. Culmea atinsă de casetele publicitare agățate de stâlpi, alea de ne invitau la schiat în plină vară pe o celebră râpă botezată pârtie, e tulburător de singură și liniștită. Nu are concurență, nu se cere socoteală pentru banii spulberați pe contractele publicitare.
A scorni „contribuții” locale pe tărâmuri (turism, cultură, dar și altele) unde nu intri pe teren fără certificat de bună credință devenise chemare la întrecere între favoriții puterii locale. Multiplicarea și aprofundarea mecanismelor de cooperativă din fotbal transforma „apostolii” strategiilor și promovării într-o haită surfând pe valul sfidării.
Trecerea anilor confirmă că angajamentele și devotamentul enunțate de „cooperatiști” au fost simple pretexte. Nu e nevoie să mergi la București să vezi ce înseamnă valoarea, respectul și creativitatea. Aproape oriunde ajungi astăzi în România, descoperi manifestări construite pe o conduită responsabilă. La nivelul defunctei Perle a Moldovei, de zece ani încoace s-a refuzat – sistematic, instituțional și politic – orice tentativă onestă de integrare măcar a evenimentelor deja consacrate într-un pachet unitar, personalizat pe identitatea comunității. De la simpozioanele și conferințele de prestigiu ale medicilor, la teatru, bridge, folclor și călărie, incluzând tezaurul monahal în termeni civilizați alături de Muntele Sfânt al Dacilor, se construia lejer un brand unic de județ pe bază de voluntariat. Există documente în acest sens, cel puțin de la 1994 și 2006. Există și martori în viață.
În 2002, pe 30 ianuarie, la 150 de ani de la naștere, Caragiale a fost omagiat la Piatra Neamț de niște entuziaști tineri, pe banii lor și-ai prietenilor. Greu de crezut, după atâția ani evenimentul e cunoscut și apreciat în București de cine pricepe. Ion Luca Caragiale e suprem.
Viorel COSMA
