Cine sunt şi ce pot face administratorii? Care sunt limitele în care pot acţiona? Cum pot să se apere locatarii unui imobil de unele persoane care acţionează cu rea-credinţă? Sunt întrebări pe care oricine şi le-a pus la un moment dat, în funcţie de situaţia concretă din imobilul în care locuieşte, întrebări cu sau fără răspuns. Este foarte important de ştiut că legislaţia actuală este destul de permisivă în ceea ce-i priveşte pe administratori, conferindu-le drepturi şi puteri destul de numeroase. Pe de altă parte însă, sunt instituite câteva condiţii pentru exercitarea acestei funcţii, care implică un anumit control din partea autorităţilor locale. Dreptul la asociere este garantat prin Constituţie. Proprietarii nu pot fi obligaţi să se înscrie în asociaţiile de proprietari care trebuie să comunice sau să colaboreze cu aceştia ca şi cu „terţi”. Acest lucru nu este reglementat! Legea trebuie să fie foarte clară şi să stabilească drepturile şi obligaţiile proprietarilor membri ai asociaţiei, dar şi ale celor care nu sunt membri. Un proprietar care nu este membru al asociaţiei are în prezent aceleaşi obligaţii pe care le are şi cel care este membru, dar, în acelaşi timp, are mai puţine drepturi, pentru că nu face parte din asociaţie.
În prezent, legea stipulează că hotărârile asociaţiei sunt afişate la panourile din imobilul respectiv, dar se pune întrebarea: cum poate cineva să fie informat despre nişte hotărâri ale adunării generale a asociaţiei (care pot fi legale sau nu!?), în condiţiile în care este plecat o perioadă mai mare de timp? Dacă proprietarul anunţă asociaţia că este plecat o perioadă mai mare de timp, atunci trebuie ca în mod automat să fie scutit de plata cheltuielilor curente şi să fie informat în scris despre orice fel de hotărâre a asociaţiei. Apartamentele care nu sunt locuite o perioadă mai mare de timp (proprietarii sunt plecaţi, au alt domiciliu, nu au închiriat respectivul apartament etc.) nu pot fi luate în considerare la plata cheltuielilor curente: lumină, apă menajeră, gunoi, servicii de curăţenie curentă, etc. Legea trebuie să stabilească numărul de zile din lună minim de la care se consideră că un apartament nu a fost locuit, nu comitetul executiv al asociaţiei de proprietari! Nicio persoană nu poate fi obligată să plătească cheltuielile de administrare ale unei asociaţii din care nu face parte! În prezent, legea „stabileşte” ca şi proprietarii care nu sunt membri ai asociaţiei trebuie să contribuie, prin cheltuielile cotă-parte indiviză, la salariile, indemnizaţiile pentru administrator, casier, contabil etc. Asociaţiile sunt obligate să conducă contabilitatea proprie potrivit Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu completările şi modificările ulterioare, în partidă simplă sau dublă, dar… nu sunt
obligate să-şi deruleze încasările şi plăţile prin bancă! În aceste condiţii, punerea în aplicare a unei hotărâri judecătoreşti, de exemplu, prin care o asociaţie de proprietari trebuie să plătească o sumă de bani unui proprietar devine dificilă, pentru că executorul judecătoresc trebuie „să vâneze” încasările zilnice de numerar ale asociaţiei, lucru absolut imposibil. Fondul de rulment: Conform textului de lege, „de regulă, fondul de rulment se dimensionează astfel încât să poată acoperi cheltuielile curente ale condominiumului la nivelul lunii calendaristice. Stabilirea cuantumului se face prin echivalare cu suma care a fost necesară pentru acoperirea cheltuielilor lunare înregistrate de asociaţia de proprietari în anul expirat, la nivelul lunii cu cheltuielile cele mai mari.” Dacă un proprietar nu a locuit timp de mai mulţi ani, este clar că nu a contribuit la mărirea cheltuielilor. Cu toate acestea, el este obligat să plătească fondul de rulment, pentru a „uşura” efortul financiar al celor care au locuit în mod curent şi au făcut respectivele cheltuieli, ba, mai mult, adunarea generală a asociaţiei poate stabili şi penalităţi pentru întârzieri de plată. Un exemplu edificator este cel al compatrioţilor plecaţi la muncă în străinătate, care sunt „taxaţi” ca şi cum ar locui în respectivele apartamente. Acestea sunt câteva exemple care duc zi de zi la mii de reclamaţii ale proprietarilor de locuinţe din întreaga ţară şi care rămân, din păcate, fără rezolvare. Este o lege care ridică foarte multe probleme, neclarităţi în aplicarea ei şi care trebuie modificată cât mai repede. (Senator Eugen Nazare ŢAPU)
DNA ar trebui sa se autosesizeze in cazul asociațiilor de proprietari deoarece sunt adevărate grupuri infractionale organizate care lucrează doar pentru a produce bani si nu in interesul proprietarilor. Toate aceste asociatii efectueaza prin interpusi lucrări fictive care mai apoi ajung sa fie decontate de catre NOI locatarii.