Istoric de mare valoare şi membru al Academiei Române, Constantin C. Giurescu, tatăl istoricului Dinu C. Giurescu, a fost prezent în 1973, la Piatra Neamţ, unde a declarat că avem un judeţ privilegiat, datorită existenţei pe aceste meleaguri a Cetăţii Bâtca Doamnei şi a castrului de la Traian. Le-a recomandat profesorilor de istorie, realizarea unei “culegeri de documente nemţene” şi a “unei frumoase monografii istorice a Neamţului”. (A. MOISE)
“Invitat să susţină o prelegere în cadrul cursurilor de vară internaţionale («Carpaţii în istoria poporului român») şi aflându-se pentru numai o zi la Piatra Neamţ – multiple obligaţii, dar şi o energie pe care vârsta înaintată n-a reuşit să i-o stingă, cerându-i să fie prezent în alte locuri la datorie – Constantin G. Giurescu, reputat istoric român, a avut deosebita amabilitate de a accepta acest interviu.
– Aveţi o îndelungată şi prestigioasă activitate ştiinţifică. Ne-ar interesa să aflăm punctul dv. de vedere asupra problemelor prioritare cu care este confruntată, la ora actuală, ştiinţa istorică românească.
– Problema esenţială este tot aceea în legătură cu îndelungatul şi întunecatul mileniu al migraţiilor, cu epoca în care poporul român s-a format, problemă pe care în general, o cunoaştem. Avem nevoie însă să precizăm diferitele aspecte ale acestui popor de etnogeneză, ale modului cum dacii şi romanii au putut să se menţină pe teritoriul carpato-danubian – spaţiu în care s-a plămădit formaţiunea etnică românească. Se adună din ce în ce mai mult material, se adaugă material arheologic nou cu privire la această problemă. Judeţul dv. este privilegiat. Mă refer la Cetatea Bâtca Doamnei, la castrul de la Traian, la tezaurul monetar descoperit aici, în judeţ, care arată cât de veche este penetraţia romană. Este, deci, vorba de problema formării poporului român şi a continuităţii sale în spaţiul carpato-danubian. În legătură cu aceasta, am sub tipar la Editura «Scrisul Românesc» din Craiova cartea «Formarea poporului român», ediţie revăzută şi adăugită a textului englez şi francez. Va trebui să se studieze, apoi, tehnica noastră veche. Vitruvius descrie o moară, una cum găsim astăzi, la noi, la munte. Elementele şi terminologia sunt şi astăzi la fel. E doar un exemplu.
– Ne-aţi reprezentat, în atâtea rânduri, ca istoric, peste hotare. Cum este apreciată ştiinţa istorică românească?
– Am început de un deceniu să înfăţişăm şi altora ceea ce am fost, ceea ce suntem, ceea ce realizăm. Incontestabil, începutul e bun, dacă ar fi să pomenesc doar colecţia «Biblioteca Historica Romaniae». Am ţinut un curs de un semestru la Universitatea Columbia (SUA), în 1968, mai recent, prelegeri în Anglia şi Statele Unite. Pot spune că lumea se interesează de noi. O mare parte a interesului e dată de politica noastră externă, magistral concepută şi condusă de tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Când spuneam că suntem din România, mi se răspundea: «Da, Ceauşescu». Începem să ne facem cunoscuţi. În domeniul ştiinţei istoriei trebuie să intensificăm eforturile noastre, să facem mai mult. Nu putem aştepta să vină alţii să ia cunoştiinţa de realizările noastre.
– Se poate vorbi de un «rol istoric» al judeţului Neamţ?
– Neamţul, ca şi Suceava, Bacăul sau Putna au fost regiuni de rezistenţă românească, de oameni tari, de «oameni care se ţin lipiţi de munte», cum spune Florus. A fost şi o regiune foarte populată. Aici, în munte şi sub-munte, a fost o masă românească foarte importantă. Aveţi locuri care sunt istoria noastră. Am vorbit de ele. Le cunoaşteţi şi pe celelate. Neamţul e un judeţ reprezentativ românesc, care îmbină un cadru natural de frumuseţe cu elemente de cultură românească veche. E un judeţ reprezentativ şi sub raportul creaţiei româneşti contemporane, un judeţ în care munca noastră sistematic îndrumată după un plan ştiinţific se vede în realizări impresionante.
– Cum credeţi că s-ar putea acţiona aici, în judeţ, pentru o mai bună valorificare sau, mai exact, contribuţie la cunoaşterea şi valorificarea trecutului istoric?
– Dacă fiecare membru al corpului didactic din judeţ – mă refer la profesorii de istorie – ar dezvolta o activitate de cercetare în localitatea sa, s-ar putea contribui la cunoaşterea mai largă a istoriei acestei regiuni, implicit a întregii noastre istorii. Ca un prim ţel: realizarea unei «culegeri de documente nemţene» şi a unei frumoase monografii istorice a Neamţului”. (Ceahlăul, duminică, 29 iulie 1973)
