Locuitorii din Văleni, unul din cartierele mărginaşe ale oraşului Piatra Neamţ, au mers la vot frământând în picioare noroiul de pe străduţa care duce la şcoală. Mişcarea era cam la fel ca la turul I, în sensul că până la orele prânzului, cam 250-260 de oameni votaseră, pe listele permanente fiind înscrişi 1.514 cetăţeni. Comisia primise şi 6 solicitări pentru urna mobilă, din partea unor persoane nedeplasabile. În rest, linişte, mulţi câini pe străzi, în tovărăşie deplină cu câte un cal jigărit, priponit de gard, în speranţa că s-ar putea sătura cu iarba rară de pe şanţ.
Şi oameni revoltaţi, care au votat pentru preşedinte, cu gândul la primar: „Vrem o ţară normală în care fiecare să mănânce doar dacă munceşte. Nu înţelegem de ce vine primăria să le aducă haine, conserve şi lemne indivizilor pe care i-a adus primarul în Văleni de prin Muncii şi de pe unde i-a mai adunat el. De ce nu primeşte nimic şi un amărât bolnav, care nu mai poate avea grijă de el şi primesc numai ăştia? Au ajuns să ne bată în uşă, că au conserve de vânzare. Iar hainele le poartă până le murdăresc şi pe urmă le aruncă pe drum”.
O femeie cu ochelari, abia ieşită de la vot, s-a alăturat grupului din faţa secţiei şi a invocat aceeaşi problemă: „Joi seara m-am trezit cu ei că umblă prin curte. Vin în inspecţie, să vadă dacă e ceva de furat. Nu e nici bine, nici drept, să le dea cineva de pomană din banii noştri. Nu domnule! Să le dea pământ, să-l muncească şi să-şi facă singuri o oală de borş, că doar nu-s handicapaţi să nu poată fierbe un cartof şi un morcov!”.
Un bărbat între două vârste s-a plâns de străzi şi de condiţiile din microbuz: „Noi contăm numai la alegeri, în rest nu ne deranjează nimeni. Acum au trimis un greder şi au îndreptat drumul, că era numai dâmburi. După ce că stăm înghesuiţi în microbuz ca sardele, lângă tot felul de «domni» care nu s-au spălat anul ăsta şi se urcă pe scaune cu papucii plini de noroi, mai avem şi «norocul» să ne pice câte unul în braţe, când ia şoferul vreo groapă”. Dincolo de nemulţumiri şi de revoltă, oamenii mergeau, pe o vreme deloc prietenoasă, în grupuri mici, la vot. Cu veşnica speranţă de „mai bine” în suflet.
La vot cu cartea de rezident în Bulgaria
În cartierul Speranţa, unde sunt 1.086 de persoane trecute pe listele permanente de la Secţia 36, s-a votat mai cu elan ca acum două săptămâni. Până la ora 13, 260 de oameni trecuseră pe la urnă, cu 50 mai mulţi decât la turul I. Solicitări pentru urna mobilă nu erau, în schimb a apărut o persoană cu domiciliul pe strada Izvoare, dar cu carte de rezident în Bulgaria. Pusă în faţa unei situaţii cu care nu s-a mai întâlnit, Carmen Brăduleţ, preşedinta secţiei s-a uitat imediat în lege, apoi a sunat la BEJ. Răspunsul a fost cel pe care îl gândise şi ea: nu se poate! Omul a înţeles şi a renunţat, fără să vocifereze. În schimb, au votat alţii mai în „cunoştinţă de cauză”. O tânără, de exemplu, a ieşit foarte zâmbitoare după ce şi-a exercitat „dreptul constituţional” şi a părut surprinsă când am întrebat-o pentru ce a votat, nu pentru cine. „Cum pentru ce? Pentru cel care o să fie mai bun!”. (C. MIRCEA)
