0:00

Solidaritatea întru neam, istorie şi credinţă cu Sfânta Biserica Ortodoxă Română (BOR) are o problemă veche cu destui preoţi şi înalţi ierarhi, mergând până la liderul suprem, ca intermediari pământeni ai relaţiei personale a fiecăruia cu Cel de Sus. Libertatea de expresie, sub ameninţarea retragerii biecuvântării şi altor corecţii sfinte, a permis după Revoluţie să spunem ce ne doare, să încercăm a corecta abuzurile, să denunţăm dezmăţul unor feţe bisericeşti, să dovedim că biserica este primul adăpost unde încercăm să ridicăm capul. Slavă Domnului, la Piatra Neamţ suntem binecuvântaţi de o seamă de preoţi cu har, părinţi desăvârşiţi ai comunităţii. Se bucură de iubirea noastră, casa noastră este casa lor. E o realitate ce se cuvine a fi reamintită cu orice ocazie, numai că o cinstită şi sinceră enumerare i-ar expune „atenţiei speciale” consacrate la Iaşi din vremea când actualul Patriarh era Mitropolit.

În anii ce-au trecut după lansarea pe orbită înaltă, la Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, Daniel Ciobotea a construit un veritabil stat în stat. Afacerile şi banii au luat minţile şefimii din BOR, demonstrând că una predică şi alta fac. Supremă dovadă stă Catedrala Neamului, o construcţie faraonică în profundă contradicţie cu evlavia şi sărăcia românului. De la trafic de copii la codrii luaţi cu japca, de la mafia lumânărilor la tocarea bugetelor publice, de la ascunderea conturilor la un imperiu mass-media clădit la ambiţie şi clanurile înfipte în coasta credinţei, ncio dezvăluire nu i-a atins pe Preafericit şi statornicii săi asociaţi.

Se întreabă credincioşii dacă Patriarhul a fost văzut măcar în treacăt la mormintele marilor noştri duhovnici Arsenie Boca, Iustin Pârvu, Adrian Făgeţeanu sau Arsenie Papacioc, pentru a da doar câteva nume sfinte. Cu întrebarea rămân. Niciunul nu a fost semnalat a exploata credinţa. Era banal ca românul să plătească bani grei pentru o lumânare atinsă de mâinile Lor, pentru autografele Lor, pentru o fotografie de familie binecuvântată. Puţini ştiu că, în generozitatea Sa, părintele Iustin Pârvu îndemna credincioşii, în 2011, să meargă la Mănăstirea Lainici, la părintele Făgeţeanu, că era mai în vârstă, să-L prindă în viaţă. Se întâmpla până şi în septembrie, cu puţine zile înainte ca marele frate întru credinţă să închidă ochii la vârsta de 98 de ani, într-un spital din Bucureşti. Dacă nici asta nu-i sfinţenie şi credinţă…

În loc de sfântă credinţă, manelizarea bisericii ia proporţii. Sfinţirea maşinilor, permiselor de conducere şi taloanelor de înmatriculare, a grătarelor şi beciurilor, a telefoanelor  mobile, ia proporţii cinice. Când să reclamăm lipsa chioşcurilor non-stop de unde să cumperi agheazmă cu timbru de acciză emis de Mitropolie sau Patriarhie, s-a apucat Preafericitul – în văzul întregii ţări – să dea plus-valoare unui trafalet cu prelungitor. L-a înmuitat în ceva sfinţit şi a început să-l plimbe peste pereţi, monitoare TV, ba şi pe-o icoană probabil sfinţită în prealabil. Prelungitorul ăla i s-ar potrivi de minune ca toiag. O portavoce patriarhală a sărit ca arsă de agheazmă şi a transmis neiniţiaţilor că instalaţia se cheamă „tijă pentru sfinţire”. Cică funcţionează pe bază de untdelemn sfinţit, nu cu busuioc şi agheazmă. Degeaba, tot a toiagul lui Daniel seamănă.

Viorel COSMA

Articolul precedentLa târg timpul e relativ. Zău!
Articolul următorConstantin și Vasiloiu, braț la braț, la Tribunal

1 COMENTARIU

  1. Ma intreb cum isi permite un gazetar sau un crestin sa judece sau sa cleveteasca pe PATRIARH?Pana la urma si patriarhul e tot om, are si dansul pacate, ca orice om,dar nu ne putem noi permite sa vorbim despre dansul…Nu sunt preot si nici nu am rude in breasla,dar ca si crestin-ortodox cred ca un pic de respect se impune…

Comentariile sunt închise.