• Ion Sofia Manolescu – 104 ani de la naştere

Un important scriitor român, al cărui nume e fost şi este mai puţin vehiculat în mediile literare nemţene, deşi este născut în acest judeţ, a împlinit ieri 104 ani de la naştere. Scriitorul Ion Sofia Manolescu s-a născut la 24 noiembrie 1909, la Doamna, Neamţ şi decedat la 31. 05. 1993, la Bucureşti.. A debutat cu versuri în 1932 la revista „Carnet literar” din Buzău. A redactat împreună cu Silviu Roda revista „Foc tânăr” (1934, Roman). Îl frecventează pe M. Blecher, care îl pune în legătură cu Saşa Pană. Se apropie mai mult de grupul de la publicaţiile literare braşo-vene „Frize” şi „Front literar”. A colaborat la: „Bilete de papagal”, „Convorbiri lite-rare”, „Almanahul ziarului «Curentul»”, „Curentul maga-zin literar”, „Floare de foc”, „Munca literară”, „Universul literar”, „Vremea”, „Familia”, „însemnări ieşene”, „Cuvân-tul liber”, „Jurnalul literar”, „Abecedar”, „Manifest”, „Meridian”, „Teatrul Naţio-nal”, „Claviaturi”, „Acţiunea literară”, „Afirmarea”, „Flori de câmp”, „Pan”, „Veac nou”, „Viaţa românească”, „România literară”, „Lucea-fărul”, „Tomis”, „Cronica”, „Argeş”, „Ateneu”, „Orizont”, „Ramuri” şi „Teleormanul”. A semnat, la începutul carierei, Ion Manolescu.
În 1970, revista italiană „Brevi” îi acordă Premiul „Napoli Ospite” pentru volumul „Până unde pot muri” (1969). Apreciat de Romul Munteanu şi G. Călinescu, poetul revine mereu la un fond afectiv iniţial („sufletul meu rămas la debut”).
Profilul de „contemplativ resemnat” se vădeşte mai clar în poemele din „Muntele ascuns”, care atestă des-prinderea de „maniera care nu era a sa”. Târziu, după mai bine de două decenii, volu-mul „Soare scufundat” (1966) deschide alte experienţe lirice, însă este astfel conceput încât să facă vizibilă încercarea de refa-cere a punţilor cu primele vârste ale poetului. Opera: „Odihna neagră”, cu un portret de M. H. Maxy, Bucureşti, 1936; „Muntele ascuns”, Iaşi, 1938; „Întâlnirea cu focul”, cu un portret de Eugen Drăguţescu, Bucureşti, 1944; „Soare scufundat”, Bucureşti, 1966; „Până unde pot muri”, Bucureşti, 1969; „Involucru”, Bucureşti, 1970; „Între mine omul şi voi cartofii”, Bucureşti, 1975; „Aşa i-a fost dat Romei”, Bucureşti, 1976; „Colivia cu lacrimi”, Bucureşti, 1979;” Ultima pălărie”, Bucureşti, 1984.
Scriitor cu o bogată activitate literară, desfă-şurată în două regimuri dife-
rite, Ion Sofia Manolescu evoluează, în nota specifică sensibilităţii sale, ca “poet al unei noi georgice, un glas original mai ales în poemele dedicate pământului şi plantelor”, cum atent observa un alt scriitor contemporan, Emil Manu.

Nicolae SAVA