Cea mai proaspătă carte a lui Dan Iacob, concitadinul nostru care face teatru la bibliotecă (cea judeţeană) şi lectură la biblioteca de acasă, poartă un titlu ciudat, “Această lume nu e o concluzie”, şi te îndeamnă la reflecţie. Autorul şi-a adunat sub coperţile cărţii, publicată la Editura “Eikon” (2013) câteva dintre intervenţiile sale publicate în diferite reviste literare din Piatra Neamţ şi din ţară. Cele două capitole (“Între tine şi El”; “Oameni şi cărţi”) cuprind interesante eseuri despre scrierile unor autori români, dar şi unele articole cu caracter religios, toate subsumate unor percepte filosofice clasice. Scrisă într-un limbaj simplu, direct, accesibil cititorului de rând (chiar şi celui care are oarecare reticenţă la un domeniu considerat inaccesibil, cel filosofic), cartea lui Dan Iacob se citeşte cu plăcere, ca un roman, pentru că în cele 164 de pagini nu teoretizeză concepte filosofice, ci discută teme de actualitate. O spune şi autorul într-un articol de deschidere, în care ne şi explică cărui public cititor i se adrezează: “Am privit întotdeauna cultura drept o cale către această lumină a surâsului şi cred că cine nu ajunge, în anii maturităţii, la acest nivel de înţelegere a lumii şi a omului nu a ştiut sau nu i-a fost dat să se scalde cu adevărat în mările culturii. Dar a te scălda în mările culturii presupune o formă de asceză, adică mii de ore de lectură, de întoarcere a gândului asupra lui însuşi, de conspecte, comentarii, toate acestea conturând, la un moment dat, un fel de a fi. Poţi ignora, ca om al unui anumit nivel de realitate, acest fel de a fi, poţi lăsa toate cărţile deoparte, trăindu-ţi viaţa după adevărurile tale. Rândurile din acest volum nu se adresează, se înţelege, acestor oameni”.
