Revista „Agenda pompierului” este o publicație cu și despre pompieri, dar se adresează și celor care vor să îi cunoască mai bine, să le fie aproape, să le urmărească victoriile de pe frontul incandescent. Publicația nu aparține de ISU Neamț, dar și-a arătat interesul pentru cea mai bună echipă de căutare-salvare a persoanelor de sub dârămături, Dumitru Iuștiuc-Kara. „Revista Agenda Pompierului are o afinitate pentru noi, ca să zic așa, și m-au rugat să le fac o prezentare a echipei plutonier adjuntant Dumitru Iuștiuc și câinele Kara”, a declarat sublocotenentul Andrei Grancea, purtător de cuvânt al Inspectoratului pentru Situații de Urgență Neamț. Ce a ieșit, redăm în cele ce urmează:
În cadrul Detaşamentului de Pompieri Roman îşi desfăşoară activitatea unul dintre cele mai bune echipaje de căutare-salvare a persoanelor de sub dârămături din ţară. Este vorba de plutonierul adjuntant Dumitru Iuștiuc şi cel mai bun prieten al său, câinele Kara. Activitatea în această formulă a început în luna martie a anului 2011, când cei doi au parcurs o perioadă de patru luni de pregătire la Sibiu, la sfârşitul căreia Kara a obţinut clasa I, cu media finală de 9,60. Kara avea atunci vârsta de un an şi două luni. Plutonierul adjuntant Dumitru Iuștiuc a privit propunerea de a avea un asemenea partener ca fiind „mâna destinului”. Este absolvent al Liceului Agricol Horia, al Colegiului Universitar Agricol, specializarea „Creşterea animalelor mici”, cu diplomă de subinginer, şi al Facultăţii de Zootehnie Iaşi, cu diplomă de inginer, iar la sfârşitul studiilor, a satisfăcut stagiul militar obligatoriu, la Arma Cercetare. Până în anul 2007, plutonierul adjuntant Dumitru Iuștiuc a fost, timp de doi ani, inginer tehnolog la o fabrică de lapte din judeţul Iaşi, apoi redactor la un ziar din judeţul nostru. În anul 2007 a fost încadrat ca subofiţer la Detaşamentul de Pompieri Roman.
La fiecare doi ani de zile, cei doi trebuie să susţină un examen. În anul 2013, echipajul a obţinut, în urma examenului, media zece. Examenul a constat în parcurgerea a două probe de căutare a unei persoane: una pe teren descoperit şi cealaltă pe un teren acoperit, la sediul unei ferme vechi. Criteriile evaluării au fost reacţia la comenzi şi aptitudinile de căutare specifice unui câine de miros. Din fericire, nu a fost necesară activitatea de căutare a persoanelor de sub dârămături, ceea ce nu îi face, însă, pe ce doi prieteni să se oprească din antrenament. Chiar prezentările făcute de cei doi coechipieri, cu ocazia „Zilei porţilor deschise” şi a altor activităţi destinate publicului, sunt parte din antrenamentul echipei, şi arată că partenerul necuvântător nu este deranjat de prezenţa unui număr de oameni în jurul lui, demonstrând că, într-o situaţie reală, el va putea să-şi desfăşoare misiunea de căutare a oamenilor. (Z.C.H.)
