Potrivit legii din 1892, judeţul Neamţ este împărţit din nou, în 6 plase, care aveau în cuprinsul lor 52 de comune şi 308 localităţi. Conform lucrării Marele dicţionar geografic al României din 1901, această unitate administrativă apare împărţită în 3 plase unite, şi anume: Bistriţa, Piatra-Muntele şi Sus-Mijlocul, având un total de 52 comune, 5 târguri (2 urbane) şi 327 sate. Deoarece nu vor mai fi schimbări esenţiale pe linia administrativ-teritorială decât după formarea României Mari, iată care sunt limitele judeţului Neamţ la început de veacului al XX-lea: la vest, se învecina cu Transilvania, despărţindu-se printr-o linie convenţională, stabilită pentru întâia dată la 1792 de către hatmanul Neculai Hangerli şi banul Lupu Balş şi reînnoită prin convenţiune încheiată la 25 noiembrie / 7 decembrie 1887 începând de la curmătura dintre muntele Ţibleşul-Mic şi Obcina-Albiilor şi trecînd pe la vârfurile Straja, Prislopul, Preluca-Ursului, Piciorul lui Sfârdea (Piciorul lui Sfarghie) şi Piatra Roşie de unde se coboară la sorgintea pârâului Prisecariul, pe care-l urmează până la revărsarea lui în pârâul Bistricioara.
De acolo ea urmează pe Bistricioara în jos, până la gura pârâului Pântecul, se urcă pe aceasta până la sorgintea lui, de unde se sue la şeaua Curmătura Pântecului. Din acest punct linia trece pe dosul piciorului muntelui Chencerel de unde se coboară către Est, urmând creasta acestui picior până la revărsarea pârâului Bistriţa în pârâul Bistra; urmează pe acest din urmă pârâu până la gura pârâului Frânturile, de unde se urcă la vârful muntelui Făgeţelul urmînd creasta piciorului N-V. Din linia Făgeţelului linia merge la şeaua dintre acest munte şi Muntele Verde, de unde se coboară la sorgintea pârâului Chiţirigul pe care-l urmează până la revărsarea lui în pârâul Bicaz şi apoi pe acesta până la gura pârâului Ticoşul. Se urcă apoi până la sorgintea lui şi de acolo merge la şeaua dintre muntele Ivanoş şi Floarea, de unde se coboară la sorgintea unui mic pârâiaş, care se află la S de această şa, urmându-l până la revărsarea lui în pârâul Ivanoş; merge apoi în sus de acest pâru până la izvorul lui, de unde se urcă pe şeaua Obcina-Cepcheşului.
Din acest punct fruntaria se coboară la pârâul Aţa, pe care urmează până la punctul cotat 847, de unde se suie către S, pe muntele numit Piciorul-Cherechavaş şi se coboară apoi către E, la pârâul Aţa-Mare, pe care-l trece şi se suie urmând pe creasta Piciorului-Icoanei, la vârful muntelui Torogleşul. De acolo, linia urmează creasta munţilor trecând prin poiana Crucea-Roşie, până la vârful muntelui Bâtca-de-Piatră, de unde se coboară la pârâiaşul; trece dincolo de dânsul şi se suie pe creasta muntelui Meleghavaş pe care merge în linie dreaptă către S-E, până la întâlnirea pârâului Bolohanaşul cu pârâul Foldtiszt-patak; urmează pe acest din urmă până la piciorul N al muntelui Arşiţa Tărcuţii, de unde se suie urmând pe creasta acestui picior, la vârful acestui munte.
De acolo urmând mereu pe creastă, se coboară în direcţiunea S, până la pârâul Tărcuţa, pe care-l trece spre a se sui din nou pe creastă şi de acolo pe vârfurile munţilor Grinduşul şi Ciudomirul coborând la sorgintea pârâului Ciudomirul, pe linia hotarnică a judeţului Bacău. La sud, se învecinează cu judeţul Bacău, la est cu judeţul Roman şi o parte din judeţul Suceava, la nord cu judeţul Suceava, prin liniile convenţionale dintre judeţe. (Prof. Gheorghe RADU)
