reclama autocenter

tt vechi

Luni, 26 august, primul director din istoria Teatrului Tineretului Piatra Neamţ ar fi împlinit vârsta de 88 de ani. S-a stins, mult prea devreme, la 5 septembrie 1970, la Constanţa. Cel care avea să devină şeful TT-ului (ca secţie a Teatrului de Stat din Bacău) s-a născut la 26 august în comuna Pocreaca din judeţul Iaşi. A fost şi director al teatrului băcăuan şi al teatrului „Constantin Tănase”. La Piatra Neamţ a fost, pe rând, director – şef de secţie în perioada ianuarie 1959 – august 1961, director al Teatrului de Stat Piatra Neamţ între august 1961 – august 1965 şi al TT-ului până în 1969. În calitate şi de fondator al TT-ului, Ion Coman s-a preocupat în această perioadă de a aduce la nou înfiinţata instituţie teatrală de sub Cozla tinerele talente care ieşeau în acei ani de la IATC, artişti cu care au pus în scenă mari creaţii precum „Omul cel bun din Sâciuan”, „Noaptea încurcăturilor”, „Vrăjitorul din Oz” sau „Afară-i vopsit gardul, înăuntru-i leopardul”. S-au remarcat în acea vreme la Piatra Neamţ, prin spectacole memorabile, marii regizori de azi Andrei Şerban, Ion Cojar, Radu Penciulescu sau actorii Florin Piersic, Leopoldina Bălănuţă, Ileana Stana Ionescu, Virgil Ogăşanu, Mitică Popescu, dar şi dramaturgi incomozi precum I. D. Sârbu, Paul Cornel Chitic, Eduard Covali. Sub directoratul lui, la TT a lucrat în calitate de regizor tehnic celebrul cântăreţ Cristian Vasile.

Actorul, conf. univ. dr. în istoria teatrului românesc Alexandru Lazăr scria despre cel care a fost primul director al TT-ului: „Ion Coman a fost cel mai de seamă slujitor al teatrului românesc, un intuitiv cu o mare experienţă, un artist al funcţiei de director pentru care pasiunea a fost singura raţiune de existenţă, un om cu un simţ teatral percutant, un îndrăgostit de teatru şi de slujitorii lui, un excelent organizator, animator, conducător. El era posesorul argumentelor concrete care uimea de admiraţie pe oricine şi nimic nu părea de nerealizat sub iniţiativa sa. Teatrul Tineretului a fost capodopera lui cu care a fermecat o ţară şi o lume întreagă”.

Încheiem scurta prezentare cu câteva aserţiuni din cartea lui Gheorghe Bunghez, „Între Dragonul şi Piaţeta”: „Indiscutabil, Ion Coman nu a fost numai primul director al acestui teatru, ci, în primul rând, marele lui ctitor instituţional. El a înţeles, încă din perioada când funcţiona la Bacău, că ar putea avea mari şanse de succes ideea înfiinţării unui nou teatru, într-un oraş receptiv şi doritor de spectacole, care mai şi dispunea de spaţiul necesar şi adecvat, iar pe de altă parte, beneficia de un semnificativ avânt economic. (…) În primul rând aş vrea să fac precizarea că Ion Coman, în pofida aparenţelor, era un om de echipă. El a înţeles, mult mai bine decât alţii în epocă, faptul că teatrul de calitate nu se poate realiza decât cu profesionişti de marcă. Astfel, dincolo de faptul că a avut cele mai notabile merite în constituirea Secţiei, transformarea acesteia în teatru şi dobândirea titulaturii de Teatrul Tineretului, Ion Coman a fost preocupat în întregul său directorat de realizarea unei organigrame şi obţinerea unui stat de funcţiuni, de invidiat în acel timp. (…) Atunci când era vorba de talent, profesionalism, calitate umană şi devotament, directorul Ion Coman avea curajul, adeseori, să treacă peste «criteriile social-politice» de angajare şi promovare a principalilor săi colaboratori. Cel mai concludent exemplu din acest punct de vedere îl reprezintă aducerea, prin transfer de la Trustul I de Construcţii Bucureşti, pe postul de pictor executant, la început, apoi, cu intervenţii şi derogare de vechime, secretar literar I, a celui care urma să-i devină cel mai fidel şi onest colaborator, teatrologul de fapt, şi, mai ales, omul de mare cultură, viitorul director al TT – Eduard Covali ”. (N. SAVA)

Articolul precedentCeahlăul – Oțelul, derby-ul Moldovei
Articolul următorDemersuri pentru generator la SJU Neamț

1 COMENTARIU

  1. De ce o fi scris Nicolae Sava tocmai acum această tabletă? Oare numai că se împlinesc 88 de ani de la naşterea lui Ion Coman?! Să se mai gândească unii, dacă vor citi acele scrise mai sus, poate le vine vreo părere de rău şi vreun gând mai pentru teatru…

Comments are closed.