Personaj cotroversat în istoria noastră, Ion Antonescu a dat celebrul ordin: “Ostaşi, vă ordon: treceți Prutul!”, după cum se ştie, în urmă cu 73 de ani, din gara de la Piatra Neamț, în noaptea de sâmbătă (21 iunie 1941) spre duminică (22 iunie 1941). Armata română a intrat în război, atacând URSS, alături de Germania şi aliații săi. Potrivit profesorului Paul Vasiliu, unul dintre cei care l-au întâlnit pe mareşalul Ion Antonescu în acele zile “fierbinți”, a fost dascălul de limba şi literatura română, Alexandru Iftimie, autorul valoroasei “Monografii a Liceului Petru Rareş”, apărută, cu ocazia centenarului, în 1969. (A. MOISE)
“Generalul Ion Antonescu, conducătorul statului, aflat la Piatra Neamt când a ordonat trupelor române să treacă Prutul, după ce a participat la ceremonia religioasă ce s-a desfăşurat la Biserica Sfântul Ioan, zidită de Ştefan cel Mare, a făcut o scurtă escală la Şcoala Normală Gheorghe Asachi ca să verifice dacă au fost luate toate măsurile pentru darea în funcțiune a spitalului, după care a plecat pe front. Profesorul Alexandru Iftimie, pedagog al şcolii pe atunci, şi unul dintre puținii martori ai acestei vizite inopinate, ne-o descrie astfel în memoriile sale, aflate în manuscris: Prânzeam în bucătărie, alături de Dimonici, un elev refugiat din Basarabia, cu gândurile împrăştiate, când în spatele nostru am auzit apropiindu-se paşi apăsați, apoi salutul ostăşesc al bucătarului, care ciocnise cu zgomot călcâiele bocancilor. Ne-am întors, ridicându-ne în picioare. Era acelaşi grup de ofițeri pe care îl văzusem la catedrală. Antonescu a gustat din bucatele aflate pe plită, găsindu-le delicioase, ceea ce era perfect adevărat, apoi s-a îndreptat către noi, întrebându-ne cine suntem şi în ce calitate ne aflăm acolo. I-am spus. Pe Dimonici l-a mângâiat, promițându-i că peste două-trei săptămâni va putea să-şi revadă familia la Cetatea Albă. Mie mi-a cerut să-l conduc prin viitorul spital. Inspecția, extrem de sumară, s-a încheiat cu următoarele cuvinte: «Spune comandantului să anunțe pe prefect şi pe primar că generalul Antonescu a ordonat ca în patru zile spitalul să fie în stare de lucru, crucea roşie să se vadă pe acoperiş, iar curtea şi ferma să fie curățate de murdărie şi buruieni». Zicând acestea, conducătorul s-a urcat în maşină şi a făcut cale întoarsă… Aşa s-a încheiat întâlnirea mea cu generalul Antonescu, om scund, uşor adus de spate, în uniformă de cavalerist, cu pinteni şi rozete la cizmele roşii, cu nelipsita cravaşă în mână, cu privirea tăioasă şi rece, cu vorbe puține, sentențioase, rostite sacadat”. (prof. Paul Vasiliu, “Monografia Şcolilor Normale din Piatra Neamț” 1912-2002)
