Nuţu Anghelina şi Constantin Mudava (amândoi în 1996), Raj Tunaru (2004) sau Constantin-Ninel Potârcă (2009) au fost cu adevărat simpatici în rolul de candidaţi la preşedinţia României dacă e să-i comparăm cu Klaus Iohannis. Există, într-adevăr, un amendament: cei patru au apucat să fie înscrişi pe buletinele de vot. Idolul fabricat din mariajul forţat PNL-PDL nu se ştie dacă trece la acest nivel. După cum se mişcă şi îşi expune faţa tot mai arămie de la o zi la alta, preocuparea de a afla dacă are în cap ceva cu adevărat util românilor se transformă în pierdere de timp. Neamţul de la Sibiu a decretat că referendumul de demitere a preşedintelui Băsescu, din iulie 2012, ca şi suspendarea, nu trebuia făcut. Acţiunea a fost la limita Constituţiei, iar procedura una absolut inutilă, prost inspirată şi prost pregătită. În câteva cuvinte a reuşit să arunce la gunoi opţiunea de eliberare de Băsescu înainte de termen exprimată de 7.403.836 de români, cu mult peste cei 5.277.068 de votanţi de la realegerea sa în 2009.
Jignirea adusă a luat pe nepregătite cohorta de susţinători apucaţi din PNL care-şi frământă de zor neuronii să repare prostiile şi minciunile lui Iohannis. Indirect, în acele puţine vorbe, individul l-a ridicat la rang de îngeraş pe Ion Iliescu, preşedintele care, în 1990, s-a luat de manifestanţii din Piaţa Universităţii zicând că trebuie lăsaţi să fiarbă în suc propriu.
Nu contează în niciun fel că mesajul îl plasează pe linia susţinătorilor lui Traian Băsescu. Dacă aşa gândeşte ori i-a mers gura mai repede ca mintea are la fel de puţină importanţă acum. PNL ar avea de trudit enorm ca să recupereze pe cei 7.403.836 de români. E o misiune practic imposibilă. Numai că lista de probleme ale partidului conţine încă una pe care degeaba o minimalizează: chiar n-au găsit pe altul? Petecele puse zi de zi pe Iohannis au ajuns veritabile perle ale ridicolului. Faza cu Ambasada SUA, despre care nişte portavoci tupeiste susţin în continuare că a confirmat participarea lui Iohannis la o recepţie, când el era bănuit de-o întâlnire nelalocul ei cu Băsescu, în condiţiile în care ambasada nu livrează niciodată asemenea confirmări, e o capodoperă de minciună sfruntată.
Mulţi penelişti dinafara cercului dur ce străjuieşte aspirantul la Cotroceni s-au săturat de acest proiect politic. Nefiind loc de critici sau propuneri salvatoare, fac pasul înapoi ori pur şi simplu pleacă din partid. Speranţa ca un candidat al Alianţei Creştin Liberale – precum al Convenţiei Democrate Române sau Alianţei Dreptate şi Adevăr, în trecut – să fie purtat spre victorie doar de coaliţie s-a făcut ţăndări. Resuscitarea respectului românilor pe mâna PDL e altă bazaconie. PDL e blocat la mantinelă şi, după „recitalul” neamţului, nu are cum interveni – în 2012 se ştie pe cine au slujit. Mai degrabă se conturează alte manevre pe dreapta politică, însă certitudinea momentului rămâne, dincolo de balanţa băsişti-antibăsişti, una singură: Iohannis vrea s-o rupă cu românii.
Viorel COSMA
