Biografia şi bibliografia scriitoarei Zenaida Racliş (n. 20 aprilie 1860, Ciumuleşti, jud. Suceava – m. 12 mai 1938, Mănăstirea Văratec, jud. Neamţ) nu sunt cunoscute, aşa cum s-ar cuveni, întrucât sursele primare, în acest sens, nu au fost, încă, cercetate, deşi acestea există la Mănăstirea Văratec.
Zenaida Racliş a intrat în monahism, unde mai avea patru surori, s-a stabilit la Mănăstirea Văratec, a citit şi recitit cărţile sfinte, a întreţinut un interesant şi neîntrerupt dialog cu Dumnezeu şi a slujit cu devotament şi credinţă absolută miracolul vieţii fără sfârşit.
Aici, la Mănăstirea Văratec, topos inconfundabil al vieţii monahale, Zenaida Racliş îndeplineşte, fără ezitări, între anii 1909–1926, înalta demnitate de stareţă.
Instruită, sensibilă, cunoscătoare a câtorva limbi străine şi interesată de cunoaşterea, în detaliu, a istoriei acestui sfânt locaş, elaborează împreună cu preotul Evghenie Ungureanu întâia monografie a Mănăstirii Văratec1, care a stimulat lectura cercetătorilor şi istoricilor.
La Mănăstirea Văratec, unde prezenţa lui Dumnezeu este atât de evidentă şi palpabilă, maica stareţă Zenaida Racliş a recitit şi tradus arhicunoscuta carte a prozatoarei Matilde Serao – În ţara lui Isus2, după o redacţie franceză datorată d[oam]nei Jean Darcy.
Unele capitole din această carte au apărut, în traducerea maicii Zenaida Racliş, în publicaţia prozatoarei Aida Vrioni – Revista scriitoarei3.
De asemenea, maica Zenaida Racliş a tradus şi din opera lui Léon Thévenin4, cunoscut ca un excelent cunoscător al peisajului şi al vieţii româneşti.
Epistola arhimandritei Zenaida Racliş trimisă lui Visarion Puiu (1879–1964), personalitate distinctă a Bisericii Ortodoxe Române, se constituie într‑un emoţionant document de istorie literară.
[Mănăstirea Văratec], 20 septembrie 1911
Prea Cuvioase Părinte,
Cu multă bucurie am primit cărţile5 trimise de Prea Cuvioşia Voastră. Le‑am numărat şi am găsit 398 de cărţi. A fost deschis la poştă. Am vândut eu singură la maicile mele din M[ănăsti]rea Văratec, însă la M[ănăsti]rea Agapia mi-a spus maica stareţă să-i trimit 50.
Nu ştiu cum să îndrăznesc să vă cer [i]ertare că sunt tare vinovată că nu v-am răspuns pentru cărţi şi la frumoasa scrisoare ce-mi trimiteţi cu acea ocazie.
Am tot amânat ca să vă pot scrie mai cu rânduială şi mai cuviincios.
Ce e drept este, că după puterea mea, sunt cam prea mult ocupată cu tot felul de lucrări şi cu toată administraţia m[ănăsti]rii şi acuma mă grăbesc a vă scrie să vă pun în cunoştinţă despre cărţi care, deocamdată, le am la mine, dar o să le dau la o maică, ca să urmez, întocmai, după cum cereţi, fiind argumentul Prea Cuvioşiei Voastre foarte bun.
Le primesc cu plăcere, şi volumul al doilea, şi am siguranţa că uşor le vom vinde, că maicile noastre le caută cu multă plăcere.
Opinia mea este că faceţi o faptă măreaţă pentru munca ce puneţi în această lucrare de mare folos monahismului nostru; nădăjduiesc că va fi o redeşteptare sublimă înălţând sufletele tuturor monahilor şi monahiilor, care citindu-vă îşi vor da seama de vrednica luptă care va fi, negreşit, încoronată cu izbândă, scoţându-ne la lumină din uitarea şi aproape din dispreţul în care am căzut în faţa lumii, prin însăşi marea noastră neglijenţă.
Noi suntem entuziasmate şi rugăm pe Dumnezeu ca să vă ajute, dăruindu-vă mângâierea, a vedea rodurile bune şi frumoase din osteneala lucrului greu ce cu atâta linişte aţi început.
Voi face o listă în care voi trece pe fiecare monahie, în parte, care cu bucurie se va împărtăşi cu această sfântă carte, în care v-aţi pus sufletul pentru a da o dulce îndrumare, o sfântă însufleţire vieţii noastre călugăreşti, care trece astăzi prin mare durere.
Banii pentru cărţi îi voi trimite ca să fie de folos acolo, unde veţi crede un mic ajutor în vrednica Prea Cuvioşiei Voastre muncă.
Maica Agafia Streinescu care v-a citit cărticica asta mică, plină de lucruri Dumnezeieşti, cu lacrimi mi-a spus că are să vă scrie, mulţumindu-vă pentru dragostea ce aveţi de adevărata viaţă monahală şi de silinţa ce vă daţi a ne ridica în faţa lumii şi a noastră.
Am scris rău şi fără şir, vă rog a avea bunătatea a mă [i]erta că sunt grăbită să fac pregătire de plecare la Iaşi, unde sunt chemată de Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit6.
Împachetez lucrări din atelierele noastre şi ale maicilor pentru a duce la Iaşi, căci la Sf[ânta] Mitropolie se face o mică expoziţie cu ocazia frumoaselor serbări, unde va asista întreaga Familie Regală.
Nu mi-a trebuit mult ca să vă cunosc bunătatea sufletului şi sunt încredinţat de [i]ertare.
Cu cel mai adânc respect, vă sărută mâna, a Prea Cuvioşiei Voastre servitoare,
Arhimandrita Zenaida Racliş
Note
- · Originalul acestei epistole, inedite, se află la Arhivele Naţionale ale României. Fondul Visarion Puiu. Dosar nr. 170, filele 1–2.
1. Evghenie Ungureanu şi Zenaida Racliş – Istoria Mănăstirii Văratec [Mănăstirea Neamţ], Tipografia Sfintei Mănăstiri Neamţ, 1932, 88 pagini.
2. Matilde Serao – Au pays de Jésus. Souvenirs d’un voiage en Palestine. Traduit de l’italien par m[ada]me Jean Darcy. Douzième edition. Paris, Plon‑Nourrit, 1906, IV + 392 pages.
3. Matilde Serao – Nilul. Traducere de arhimandrita Zenaida Racliş în Revista scriitoarei, 1, nr. 12, octombrie 1927, p. 170–171; Cairo, 2, nr. 2, decembrie 1927, p. 25–27 şi Piramidele, 2, nr. 3, ianuarie 1928, p. 43–45. [Zenaida Racliş menţionează la finalul fiecărei traduceri ~ „Văratic“].
4. Léon Thévenin ~ Haina fără cusutură. Traducerea capitolelor 24–25 de arhimandrita Zenaida Racliş în Revista scriitoarei, 2, nr. 10–11, august–septembrie 1928, p. 157–160.
5. Trimiterea se face la Visarion Puiu ~ Cum trebuie să trăiască monahii. Nr. 3. Bucureşti, Tipografia Profesională Dimitrie C. Ionescu, 1911, 32 pagini. (Biblioteca „Mănăstirea“).
6. Mitropolit al Moldovei, în acel timp, era Pimen Georgescu (1853–1934), un excelent administrator şi ocrotitor al sfintelor lăcaşuri. Membru al Academiei Române.
Nicolae SCURTU
