Rugă
Ajută-mă să plâng şi să mă rog,
Să îmi privesc destinul inorog
Cu steaua-n frunte răsucită corn
Spre care-n vis mulţimile se-ntorn;
Ajută-mă să plâng şi să îndur
Dispreţul laudei ce creşte-n jur
În ochii lacomi, fără de noroc;
Ajută-mă să plâng şi să mă rog,
Ajută-mă să blestem şi să plâng
Lumea supusă ochiului meu stâng,
Ajută-mă să plâng şi să accept
Lumea ascunsă ochiului meu drept;
Ajută-mă să plâng şi să suport
Catapeteasma ochiului tău mort
Şi nemaidesluşitul paradis
Strivit în ochiul tău închis.
Ana BLANDIANA
VIAŢA LA SUPERLATIV
Ba al nostru-i mai tare!
În oraşul nostru cu aer de munte,
străjuit de brazi, de molizi şi mai cu seamă de blocuri,
bunicii îşi strâng uneori nepoţeii
de prin oraşele strategic risipite pe malul mării
sau iremediabil pierdute-n câmpie…
Deunăzi, domnişoara de trei-patru şchioape
a unei vecine de la parter
tăifăsuia pe banca din faţă
u două vilegiaturiste tot cam de talia ei…
– La noi, la Constanţa, e de-o sută de ori mai frumos
şi mai super decât aici: există nisip, există vapoare,
există Marea Neagră, există şi Delfinariu –
noi mergem cu Doamna şi grozav ne distrăm!…
Delfinii fac tumbe prin aer, prin cercuri şi, dacă vor,
pot să meargă şi-n coadă, pe apă!…
– Ba la Bucureşti e mai bine, că-i Capitala patriei noastre,
şi-i mai mare de-o mie de ori ca aici… Acolo este metrou,
este ziua naţională, este multe vedete, este parlament
este şi Zoo… Chiar eu am fost acolo cu tata şi am văzut
cel mai înalt animal din lume: girafa; are gâtul cât două etaje
şi, dacă nu dă cu ea după muşte, te lasă s-o ţii şi de coadă!…
– Fată, da’ voi nici atâta nu ştiţi?… Ce vă tot lăudaţi
cu cozi de delfini şi girafe, cu nisip şi paradă?
Aici e mai tare, sunt distracţii beton! Nu ştiţi? S-o dat
şi la televizor: la noi toţi câinii umblă… cu bombe în coadă!
Constantin BOSTAN
