Memoriile Reginei Maria a României și ale prințesei Ecaterina Caradja Cantacuzino: Dublă lansare de carte la Piatra-Neamț

Sâmbătă, 21 noiembrie 2026, academiciana Georgeta Filitti, Sandra Ecobescu și Maximilien Caradja Johnson – strănepotul prințesei Ecaterina Caradja Cantacuzino și președintele Asociației Caradja Cantacuzino – au participat în deschiderea unei duble lansări de carte, la Muzeul de Artă Piatra-Neamț, unde publicul va putea intra liber, informează un comunicat al Complexului Muzeal Național Neamț.

În cadrul evenimentului a fost prezentatat atât volumul „Regina Maria a României. Însemnări zilnice. 1934”, „cu o traducere din limba engleză și introducere de Georgeta Filitti”, care a apărut anul acesta la Editura Omnium, cât și volumul din 1991, „Ecaterina Caradja Cantacuzino. O autobiografie”,  tradus pentru prima dată în limba română de către Elena Fofiu și publicat la Editura Litera.

Fosta suverană a României și prințesa Ecaterina Caradja Cantacuzino s-au întâlnit odinioară, „în anii Marelui Război”, în (comuna de astăzi) Grumăzești din județul Neamț.Memoriile Reginei Maria a României și ale prințesei Ecaterina Caradja Cantacuzino: Dublă lansare de carte la Piatra-Neamț

Memoriile Reginei Maria a României din timpul războiului, așternute pe hârtie, în limba engleză, din 1916 și până în 1938 (Oana Stoica, Jurnalul De Război Al Reginei Maria), sunt consemnate în 101 de caiete. În 1934, scria: „Mulțumirile și insatisfacțiile, ca desăvârșită englezoaică, sunt încredințate doar Jurnalului”, prin care se poate observa cum reușește să facă față „situațiilor imposibile, cum își impune să arate înțelegere slăbiciunii celor din jur. Pe unii îi încondeiază nemilos, pe alții îi apără nu întotdeauna îndreptățit. Sănătatea ei faimoasă, cu care se mândrea la orice pas, dă semne nedumeritoare….  Se apropie de 60 de ani și gândurile i se concentrează tot mai mult spre imaginea cu care dorește să rămână în istorie: cea de scriitoare, de cronicar al vremii sale….”.

Împărțită între viața burgheză îndestulată și manifestarea publică a prestanței regale, Regina găsește o soluție prin care să își exprime personalitatea. „E creatoare de reședințe unice și scriitoare. Parcă niciodată inima Reginei n-a vibrat atât de intens, n-a fost în asemenea măsură impresionată de peisajul, de oamenii și amenajările mai ales de la Balcic și Bran”, spune acad. Georgeta Filitti.

Cu toate că prințesa Ecaterina Caradja Cantacuzino sau „Îngerul din Ploiești” a avut o viață grea, în care: și-a petrecut copilăria la orfelinat, a pătimit în timpul celor două războaie mondiale și în timpul ascensiunii, respectiv prăbușirii comunismului și a fost exilată în Statele Unite ale Americii, în perioada postdecembristă s-a întors în România și s-a stabilit la „Leagănul Sfânta Ecaterina” – înființat de mama ei – unde s-a stins la vârsta de 100 de ani, relatează Muzeul Abandonului.

„Nu vom afla niciodată ce i-au menit Parcele micuței Ecaterina Kretzulescu, atunci, în 1893, la naștere. Dar după ce a împlinit trei ani, lucrurile s-au succedat năucitor, incredibil, amintind prea adesea de un film de groază. Un tată neom a răpit-o de lângă mama [Irina Cantacuzino, fiica Nababului, Gheorghe Grigore Cantacuzino, n.n.] și a ascuns-o ani buni într-o mănăstire englezească…  Copilăria plină de frustrări, lipsa de perspectivă au întărit în mod miraculos mica făptură. În locul unei veșnice nemulțumite, hapsâne și rele, cum era de așteptat s-a modelat, surprinzător, o personalitate generoasă, decisă să facă doar bine în jurul ei, ca și cum ar fi vrut să șteargă tot răul a cărui victimă fusese până la 13 ani. Revenită în familia Cantacuzino, insensibilă la mondenități, chiar dacă avea să beneficieze de o avere confortabilă, Ecaterina, înfiată de bunic și apoi căsătorită cu Costea Caradja, își făurește un destin unic în analele faptelor bune românești”, explică acad. Georgeta Filitti.

Dumneaei este istoric, traducătoare, autoare și editoare a numeroase volume de specialitate, sub formă de cărți, ediții critice și „sute de articole” publicate în reviste de nișă din țară și străinătate. De asemenea, este membru de onoare al Academiei Române, a obținut numeroase premii de-a lungul anilor și „a fost decorată de Regele Mihai I cu Crucea Casei Regale (2012) și de Președintele României cu Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler (2019)”.

Sandra Ecobescu este membru fondator și Președinte al Fundației Calea Victoriei, un proiect dedicat culturii și educației continue, care „îmbogățește viața culturală” a Bucureștiului prin „cursuri, conferințe și concerte de muzică clasică neconvenționale”. „Educația, arta, cultura și dezvoltarea personală sunt lucruri esențiale în viața tuturor celor care doresc să se bucure de fiecare zi, să își găsească menirea și să aducă schimbarea în bine în comunitatea, orașul sau țara în care trăiesc.”, declară aceasta.

Ioana Mărcuțianu

Autor:

Vlad Bălănescu
Vlad Bălănescuhttp://www.zch.ro
Vlad Bălănescu este administratorul și redactorul șef al site-ului zch.ro. Este doctor în economie și se ocupă în principal de redactarea de materiale din acest domeniu dar și de analize de natură politică, educațională sau administrativă. De mai mult de șase ani scrie pentru site-urile www.mesagerulneamt.ro și www.zch.ro și săptămânalul Mesagerul de Neamț.

Ultima ora