Din Neamţ, un nume nou în literatură: Vlad A. Gheorghiu

Fiind poştaş literar de mai mulţi ani la revista „Convorbiri literare” (la rubrica de corespondenţă cu cei care vor să debuteze în literatură, „Curier de ambe sexe” – cum se numea şi acum aproape 150 de ani), prin 2011 (dacă nu mă înşel) am primit un grupaj de poeme foarte bune de la un tânăr student din Sibiu, Miron Chirilă: „Bună seara, domnule Nicolae Sava. Mă numesc Miron Chirilă şi sunt student în anul 1 la litere la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu şi vă trimit cîteva din textele mele în eventualitatea că veti considera că pot să vadă lumina tiparului în revista Convorbiri Literare. Cu mulţumiri, Miron Chirilă.” I-am răspuns imediat: ”Bună dimineata, Miron Chirilă, bine ai venit şi să nu pleci niciodată din literatură pentru tu ai ceva de spus. Deocamdată îti spun că eşti poet. Ai talent. Ce se va mai întîmpla cu el, cu talentul, peste ani, doar tu vei da socoteală. Onorează-l !” Şi i-am publicat un grupaj de versuri.

Visînd, în calitate de scotocitor de talente, că vei da o dată, măcar o singură dată, peste viitorul mare Poet, te mulţumeşti, lună de lună, să încurajezi pe cei care, talentaţi fiind, bat la porţile debutului iar unii la cele ale consacrării. Dar, fără să vrei, induci în încrederea pe care o acorzi fiecăruia în parte şi cîte un gram de îndoială. Ca dintotdeauna, unii confirmă, altii – nu. Cel despre care vorbesc a confirmat. Însă, ulterior, am avut o surpriză de proporţii: Miron Chirilă, studentul de la Sibiu, era de fapt Vlad A. Gheorghiu, tot student (la Iaşi) din… Piatra Neamţ. El şi-a ales un pseudonim pentru a nu-mi afecta obiectivitatea, gest care m-a mişcat profund şi care spune multe şi despre caracterul lui de viitor scriitor. Am făcut această introducere la cele câteva aprecieri pe care le voi face pe marginea cărţii “fratele mut. la nord apa e curată” semnată de Vlad A. Gheorghiu – carte de poezie premiată de Editura “Paralela 45” din Piteşti la Concursul naţional de poezie “Porni Luceafărul”, Botoşani 2012 – , pentru frumuseţea întâmplării.

Volumul lui Vlad A. Gheorghiu, împărţit în patru capitole (hol, skinnz love, un alt anotimp în Infern, retro) care nu diferă tematic foarte mult între ele, cuprinde o poezie a transparenţelor simbolice, autorul făcând din textele sale nu numai un fel de jurnal de adolescenţă, vizibil, deşi camuflat prin diferite tertipuri lingvistice, ci şi o stenogramă a disperării civilizatoare. Pentru autor civilizaţia abrutizantă în care trăieşte, devenită un inamic permanent ce îi transformă starea de graţie în stare de risc, este o temă predilectă a cărţii. Agresivitatea exterioară, creată prin imagini memorabile, este evocată prin ficţiuni fie groteşti, fie parodice. Tânărul debutant (editorial) în literatură vine cu un suflu nou dar şi cu un discurs poetic diferit de cel al generaţiei “douămiiste”. Vlad A. Gheorghiu demitizează cam tot ce înseamnă tradiţie în literatura de azi, persiflează ticurile culturale, criza individualului. Ludicul din poezia sa trece, de multe ori, asupra limbajului dar şi a modului de prezentare a textelor: literă mică (chiar şi în titluri), prescurtări şi cuvinte scrise precum pe chaturile de socializare (deh, efectul internetului!): kamera obskură, makara, (t)urma, trafik, park etc, care fac deliciul lecturii.

Spaţiul nu-mi permite să exemplific toate aceste afirmaţii cu multitudinea de citate pe care mi le-am notat la lectura volumului, dar mă voi opri, totuşi, la trei texte. Un prim text care ne-a atras atenţia este cel intitulat “lift”, din care am ales un fragment: “nu e vreme să vă văd pe toţi / în persoană. / treceţi prin faţa mea ca prin faţa / galantarului cu mezeluri / aruncaţi un ochi / salutaţi din complezenţă / că aşa e frumos. nimeni nu mai spune / nimic…” Alt text e “Dragoste cu va`sîlea”: “Smaranda doarme underground / în şase bucăţi egale. ea / bălteşte în pasiune, grijă / şi iubire ce se scurge din / gaura din frunte. / Vasile pune mîna pe / topor şi porneşte / să împartă / dragostea/ prin sat”. Emoţionantă şi profundă e poezia “iluminat”: “nici în dulap / nici în cuier. / corpul meu cel bun îl ţin / sub pat departe de / moliile care l-au mâncat pe celălalt. / şi în cealaltă ureche / cârligele de pescuit. globuri de Crăciun / sfărâmate pe / podea prin care se / ascund globuri oculare. la ruletă / îmi joc tot corpul / cel mic/ cârpit peticit care mă strânge / în care m-am îndrăgostit de primele opt ori / şi în care îmi ţin / certificatul de naştere / sub talpă. / sunt toate ale voastre! / eu nu mai locuiesc aici”.

Vlad A. Gheorghiu are toate atuurile să devină un poet de referinţă al liricii româneşti. Un prim pas, important, l-a făcut. Celelalte, mai grele, urmează.

Nicolae SAVA