Uniunea Scriitorilor din România, cu denumirea actualã, a împlinit 65 de ani, însã organizãri ale scriitorilor dateazã din anul 1821. Atunci ia fiintã, la Brasov, Societatea Literarã din initiativa unui grup de boieri valahi (Nicolae Vãcãrescu, Grigore Bãlãceanu, Constantin si Ion Câmpineanu, Iordache si Dinicu Golescu), refugiati din cauza rãscoalei lui Tudor Vladimirescu, ca în preajma anului 1848, sã se fiinteze Asociatia Literarã a României.
Abia la 17 aprilie 1904 ia fiintã o societate a scriitorilor, si anume Societatea Românã de Literaturã si Artã, fiind recunoscutã ca “persoanã juridicã si moralã”, dar care a esuat din cauza faptului cã avea un caracter eterogen. Din initiativa lui Emil Gârleanu, St. O. Iosif si Dimitrie Anghel, scriitorii tineri din Bucuresti s-au întrunit într-o primã consfãtuire de lucru în ziua de 13 martie 1908, alcãtuind o comisie provizorie pentru elaborarea statutelor preconizatei Societãti a Scriitorilor Români. Cincinat Pavelescu a fost desemnat presedinte, G. Ranetti si Dimitrie Anghel – vicepresedinti.
Între 2 septembrie 1909 si 25 noiembrie 1911, când s-au fãcut noi alegeri, Societatea Scriitorilor Români a avut ca presedinte pe Mihail Sadoveanu. Dupã ce Mihail Sadoveanu si-a depus mandatul, Adunarea Generalã a Societãtii Scriitorilor Români din 25 noiembrie 1911, l-a ales presedinte pe Emil Gârleanu iar la Adunarea Generalã din 25 noiembrie 1912, a fost ales un nou comitet de conducere, alcãtuit din: Mihail Dragomirescu – presedinte, I.AL. Brãtescu-Voinesti – vicepresedinte.
Dupã rãzboi, la adunarea din 21 octombrie 1917, presedinte a fost ales Mihail Sadoveanu, iar vicepresedinte Corneliu Moldovanu. O etapã importantã a fost prezenta lui Liviu Rebreanu la presedintia Societãtii Scriitorilor Români. Ultima adunare generalã a Societãtii Scriitorilor Români are loc în 1 septembrie 1944 si îl alege ca presedinte pe Victor Eftimiu.
În 25 martie 1949, Societatea Scriitorilor Români fuzioneazã cu Societatea Autorilor Dramatici si cu Uniunea Scriitorilor Maghiari din România. Ia fiintã Uniunea Scriitorilor din România. Mihail Sadoveanu este ales presedinte de onoare, iar Zaharia Stancu, presedinte activ. Noua institutie îsi constituie filiale la Cluj, Iasi, Timisoara, Târgu Mures, Brasov, filiale care, împreunã cu altele mai noi, functioneazã si astãzi. Primul Congres (18-23 iunie 1956) îl alege pe Mihail Sadoveanu ca presedinte activ si pe Mihai Beniuc ca prim-secretar.
Conferinta USR din 22-24 ianuarie 1962 alege ca presedinte activ pe Mihai Beniuc, iar Tudor Arghezi presedinte de onoare. A treia Conferintã pe tarã alegea ca presedinte de onoare tot pe Tudor Arghezi, iar presedinte executiv va fi Demostene Botez. În 1966, Demostene Botez demisioneazã din motive de sãnãtate. Comitetul de conducere al U.S.R. îl alege ca presedinte pe Zaharia Stancu. Au urmat apoi la conducerea USR Virgil Teodorescu si Dumitru Radu Popescu, iar dupã anul 1989 – Mircea Dinescu, Laurentiu Ulici, Eugen Uricaru si Nicolae Manolescu. Dupã ultimele statistici, din USR fac parte 17 scriitori din Neamt: Martin Abramovici, Adrian Alui Gheorghe, Vasile Baghiu, Nicolae Boghian, David Alexandru, Radu Florescu, Gheorghe Hibovski, Violeta Lãcãtusu, Cristian Livescu, Constantin Munteanu, Emil Nicolae, Dorin Ploscaru, Adrian G. Romila, Nicolae Sava, Gheorghe Simon, Lucian Strochi, Cezar Tucu. (N. SAVA)
