Cabine 5

Pe măsură ce zilele trec și ne apropiem de sfârșitul lunii august, termen fatidic anunțat de directorul Liviu Timuș pentru aducerea părții din dotările necesare Teatrului Tineretului trecute printr-o procedură de achiziție publică, exasperarea devine o stare naturală. Marți, 13 august, după cum a relatat cotidianul nostru, s-a aflat că ridicolele scaune destinate sălii de spectacole a Teatrului Tineretului nu se dădeau plecate din China. În cele din urmă, așa cum sunt, cu exces de placaj expus, probabil că vor ajunge. Spre stupoarea directorului, în aceeași zi cu ghinion, s-a descoperit că un set de mobilier pentru cabine înseamnă de fapt „alocația” de mobilier pentru un actor. În loc de 8 cabine, 6 mari și două mici, cu cele 6 seturi achiziționate se spera abia la dotarea uneia singure. Asta potrivit calculului hârtiei. La o primă evaluare vizuală, deja dulapurile nu păreau a încăpea.

În zilele următoare, s-a trecut la asamblări și probe de mobilier. Încercările și combinațiile succesive n-au depășit cadrul muncii în zadar. „Într-o cabină de cinci actori nu încap decât două mese. Proiectanta n-a intrat în cabine, a făcut calculele de capul ei. E o bătaie de joc sinistră”, mărturisește resemnat Liviu Timuș. Neavând la îndemână absolut nicio variantă legală de avarie, rămâne să le pregătească pentru recepție. Recepția nu îngrijorează și nu dă bătăi de cap personajelor de la Unitatea de Implementare a Proiectelor (UIP) din cadrul primăriei pietrene. De-acolo-i girul, acolo s-a organizat îmbârligata licitație pentru dotări. Întrebat dacă are soluții de remediere, ing. Florin Bălușescu dă un răspuns antologic: „Nu știu dacă e definitivat montajul. Felul în care a gândit proiectantul e posibil să nu corespundă. Acuma e un contract care trebuie închis”. Cu alte cuvinte, caietul de sarcini și procedura de achiziție s-au făcut cu ochii închiși, în virtutea clasicului copy-paste după hârțoagele asumate de proiectant, respectiv arh. Smaranda Gâlea & Co. Nu este deloc exclus ca bucuria adjudecării licitației de către Eurodidactica (firmă bucureșteană al cărei profil e conform numelui) să-i fi resetat cu totul pe specialiștii primăriei astfel încât doar duși de mânuță să nimerească teatrul mai devreme de închiderea contractului.

Ce se întâmplă la teatru este urmărit, cu o responsabilitate susținută până în prezent exclusiv pe vorbe, și de Consiliul Județean. Problema i-a fost plasată vicepreședintei Emilia Arcan. La aflarea isprăvii cu mobilierul pentru cabine, a declarat: „Acuma aud. Să mă documentez”. S-a documentat, a sunat directorul teatrului și a revenit: „Ce știți dumneavoastră e ce știu și eu. Arhitectul are cea mai mare vină. Cred că a desenat de-acasă”. Cât privește oarece răspunderi, nu a ezitat să-i indice direct pe cei de la UIP: „Să dea seama, ei au făcut toate lucrurile”.

Până la sfârșitul lunii mai e puțin. Până la recepția de terminare a lucrărilor, nu se știe. În cabinele actorilor e ca în fotografiile alăturate. Sensul batjocorii e simplu: unii confundă cabina actorilor cu un vestiar, cu o garderobă. Și, în deplină conformitate cu realitatea din TT, degeaba le demonstrezi că o cabină face parte din viața artistică, de scenă, de mirabilul act de creație al actorului, în fond de însăși menirea unui teatru.

 Cabine 6

Viorel COSMA

Articolul precedentLiberalii pregătesc noi președinți
Articolul următorGeneratorul – cuiul din talpa Spitalului Judeţean