Dacă ne-ați dus lipsa, aflați că nu ne-o năpădit tereoriștii, cu toate că, noi nu facem coadă la mătănii și nici nu bem aghiazmă ca să ni se înmoaie verbul și să devenim smeriți. Cumătru o fost la băi – pe motiv de ampenaj de direcție, ăsta den mijloc o dormit pe el – din motive de rachiu de smochini păroase producția 2014, iar eu m-am ocupat de instalarea pe craca asta nouă, cu denumire de filială locală și cu încălzire centrală. Așa că, de azi vom fi și aici și pe craca de bază, care o fost lărgită în lungime, dată cu var și sfințită cu apă plată de la cei ce ne vând apa la preț de rachiu, că alte fluide nu am avut, din cauza ăstuia den mijloc care o băut și apa de la cactuși.
În campionatul național, faza pe municipiu, la mâncat usturoi fără să se lase damfuri cu efecte nocive pentru libidou, se derulează o etapă nouă în care s-au angajat o seamă de cunoscuți aleși de partid, deveniți independenți cu ordonanța lui dom șăf Dragnea. Astfel, statutul de independent pare să nu dăuneze grav buzunarelor, cu condiția să se consume zilnic minimum două litre de pupături și cu puterea și cu opoziția. Nu sunt precizări despre incidența manoperei în volum recomandat, dar din ce se zice pe la colțurile rotunde, cura o fost începută de dom premare Chitic. Avansat pe fotelul lui dom Gigi (să trăiți) din postura de vice, domnia sa se antrenează cu abnegație pentru la anu, când ar putea obține mandatu complect, făcându-și campanie de imagine pă persoană fizică și nu prin grija partidului. Acest lucru nu deranjează filiala proprie, dar nici pe cele de alte culori din urbe, că mai toate o zis c,ă la nevoie … „nici o problemă, virgulă, dom șăf!“
Organele creștine ale mașinii de votat proiecte de largă respirație județeană, a se ceti conselierii de la cejeu, s-au trezit nasol dă beșicate pe sectoru de îmbunătățit traiu, din cauza unui șăf de instituție dă județ, carele anu trecut le-o rupt ușile urechilor cu jalbe să-i deie bani pentru o sindrofie mașcată cu chiote și zurgălăi, bașca talăngi. Problema e că, cel din urmă o cam uitat să-i cheme și pă mnealor la un păhărel de apă plată și o grisină în aspic. Acuma, ca să o facă și mai de porc, se trezește pomenitu să le ticluiască o invitație pe data de nouă, luna curentă, pentru ceea ce o fost pe nouășpe luna trecută. Din punct dă vedere creștin, pentru cel ce-o cerut, luat și păpat banu, treaba e cușher, pentru că se zice și la carte că fericiți cei din urmă, că aceia …. Din punct de vedere al digestiei celor ce au dat banu, sunt răcnete de regret dupe un ospăț de pleașcă, plus promisiuni de mult mai bine spre deloc pentru organizatorul dă sindrofii anuale.
O vorbă den vechime zice că, dacă nu ai moși pe lângă tine e bine să-i cumperi, că rar găsești o minte coaptă și o experiență obeză ca volum, care să-ți deie sprijin la vremuri de restriște, a se ceti criză. Altă parte a populației creștine de la noi, nu vede cu ochi buni treaba asta, mai cu seamă că, seniori, pe care îi așteaptă nepoții la munca ideologică de legănat și spus povești cu iezi, capre și alte mamifere, stau bine merci pe scaune plătite, ba pe la o soțietate de la primărie, ba pe la alta, așa că s-o apucat să-i întrebe cum stau cu dragostea, ce, unde și pe cât. Vă dați seama cam ce-o fost la gura lor și mai ales la telefoanele celor ce i-au plantat, aceștia din urmă trebuind să scoață castanele din jar, dacă se trezește vreunu curios la cearcăn și-i întreabă de ce și pentru ce mnealor stau unde stau pe salariu de la stat.
Ne zice un șpionete cu pretenții de guru, tip Omida, că la primăria noastră cea de toate zilele se coace o acție de recuperare bani cu iz de imputare, pentru un nene care o fost pe la o soțietate suptordonată și care se găsește în situația deloc comodă, de a fi rudă grad unu, cu cel ce coace demersul pomenit. Cumătru zice că e musai conflict de interese, ăsta den mijloc, nu, că se aranjează, așa că mi-o rămas mie să dau în bobi. Și de unde să iau bobi pe vremea asta, că ori îs murați, ori îs congelați, ori îs zacuscă și nu se dau decât în postu mare. Dar mai bine o să-l întrebăm pe dom vice primar plin, că el musai să știe mersu, ș-apoi povestim cu abnegație.
