La început se sărbătoreau în aceeaşi zi Crăciunul şi Anul Nou, dar odată cu despărţirea lor, începerea anului nou civil nu coincide cu solstiţiul de iarnă. Însă a rămas moştenirea unor tradiţii combinate din cultura romană, latină şi poate chiar mai vechi. Se spune că cerul se deschide în noaptea de Anul Nou. Atunci, în noaptea Anului Nou este şi timpul predicţiei pentru anul ce vine. De pildă, se face un calendar al cărbunilor – se iau lemne de diferinte esenţe şi fiecare lemn este destinat unei predicţii anume. Un cărbune reprezintă orzul, altul ovăzul, altul grâul, altul secara şi, după cantitatea de cenuşă care rămâne din lemnul ars, se vede cât de bună va fi recolta. Dacă e o cantitate mai mare de cenuşă, recolta o să fie abundentă. O cantitate săracă de cenuşă înseamnă că recolta va fi slabă. În funcţie de rezultatul acesta, unii ţărani îşi conduceau viitoarele semănături. Dar cel mai cunoscut calendar, care se practică şi în zilele noastre, este calendarul de ceapă. În 12 foi de ceapă se pun cantităţi egale de sare şi se lasă pe pervazul ferestrei. A doua zi, se constată gradul de umiditate. Astfel, în funcţie de gradul de umiditate, se vede care luni ale anului vor fi secetoase şi care ploioase. Şi aceasta este o previziune importantă pentru agricultor.
