V-am povestit zilele trecute deșpre huiduma de fiare din piața mare, care nu e dată jos, pentru că între voință și faptă este un măldăr de țidule și de aprobări, care-s greu de trecut. Cu toate că doamna vice premare s-o dus să-i arate lui dom Dragnea (mare om) cam cum stă treaba, omu o dat din cap că da, numai că așteaptă ca cei de la asigurări să deie banu. Cum raportu despre ce o fost încă nu-i gata, nici antepomeniții nu se grăbesc să deie cu marafeții ca să se face ceva. Pe la colțuri se vorghește însă, că dacă s-ar face curățenie, nu s-ar mai primi bani de la capitală înainte de campanie, pentru că s-ar zice „lasă-i că se descurcă ei“ ș-apoi Cel de sus știe când o să mai vie.
Din toată târășenia asta cu edificiul ars, este și o parte care se simte bine, respectiv cei în custodia cărora se află obiectu vorbirii. Pentru că dată fiind situațiunea din teren, controalele nu se îndură să vie pentru că nu mai pot să-și facă număru, că nu-i de unde, ca să nu mai vorbim că cei ce vând se târguiesc pe direct, se așează pe unde pot, cei ce iau banu o pun iute de-un șpriț … și toată lumea-i mulțămită că nu dă bani la stat, deci boierie.
Și dacă vorghim de bani, noi știm că înainte de a lua foc, clădirea care adăpostea comercianții de la care luăm câte ceva să mâncăm sănătos, aducea în casieria urbanilor ceva în jurul a vreo douăjde mii de euroi, pă lună. Dacă ar fi să estimăm acum, când negoțul pentru spațiu de vândut se face direct, suma nu credem că o scăzut foarte tare, dar cert este, că o bună parte din ea driblează elegant aspiratorul de bani al urbanilor, recte casieria, ajungând … unde trebe. La o recapitulare din picioare, noi am pune rămășag că devreme nu o să se miște nimic, așa că maidanejii, rozătoarele și alte animale mici vor face revelionu liniștiți în piață și anu ăsta.
