O tânără interpretă, Susane Calgeer, din Republica Federală Germania, a fost solista ultimului concert prezentat la Piatra Neamţ de Orchestra Simfonică din Bacău, în anul 1986. Susane Calgeer a spus că avem un “oraş foarte muzical întrucât rezonează în el munţii şi pădurile din preajmă, dându-i o vrajă inconfundabilă”, iar concertul, în opinia sa, s-a bucurat de “un public foarte bun, foarte receptiv”. (A. MOISE)
“Cu ce impresii deosebite plecaţi de la acest concert?
– A fost un public foarte bun, foarte receptiv şi mi-a făcut realmente plăcere să interpretez în faţa sa dificila partitură a concertului lui Ceaikovski. În plus, am impresii desosebite despre oraşul dv., un oraş foarte muzical. Rezonează în el munţii şi pădurile din preajmă, dându-i o vrajă inconfundabilă. Cred că orice formaţie simfonică venită aici «sună» cu totul altfel decât la ea acasă. Consider, de aceea, că şi «simfonicul» din Bacău, având la pupitru pe atât de talentatul Ovidiu Bălan, unul dintre cei mai valoroşi dirijori ai generaţiei sale, a oferit un concert unic în felul său.
Ce credeţi că îi trebuie unui tânăr interpret să ajungă pe culmile măiestriei?
– Să muncească foarte mult şi… să aibă şansă. Şansa de a fi descoperit de maeştri consacraţi, în stare să-i gireze talentul. Din acest punct de vedere mă pot considera o norocoasă.
Ce calitate vă caracterizează: sensibilitatea sau tehnica interpretativă?
– Evident, sensibilitatea.
Ce muzică vă interesează?
– Cea romantică, mai ales. Cred că am predispoziţii vădite pentru ea.
Ce punct culminant aţi avut până acum în cariera violonistică?
– Este greu de spus. Pentru mine orice concert, precum acesta de la Piatra Neamţ, este un un punct de culminaţie nou atins, o nouă izbândă. Este o profesie în care examenele se succed cu repeziciune, mai ales când ele se desfăşoară în faţa publicului”. (C.L., Ceahlăul, sâmbătă, 6 decembrie 1986)
